Întrebarea #10011557

Părinte, nu pot uita o femeie bătrână care îmi spunea să dau acatiste ca să fiu cu prietenul meu toată viaţa. Nu mă învăţa că nu trebuie să trăieşti cu el până la Taina Cununiei, eu ştiam că nu e bine să trăieşti cu un bărbat până la Taina Cununiei, dar nu puteam să-l resing. Ţineam foarte mult la el, el mai avea o femeie cu care trăia în concubinaj, pleaca în străinătate şi venea. La el am renunţat, el a mai încercat să fim împreună. Dar i-am spus să respecte Taina Cununiei cu oricare fată ar fi. Nu pot uita nici pe el, nici pe femeia în vârstă care spunea să dau acatiste, ea se ducea la Biserică. Dar nu mă simţeam bine, începeam să plâng după aceea. Am fost la spovedit, am luat un îndreptar de spovedanie, am mărturisit aproape toate păcatele, părintele mi-a dat dezlegare să citesc psaltirea, acatistul Maicii Domnului, dar eu nu pot uita nici pe prietenul meu, nici pe femeia în vârstă cu acatistele şi încep să-i înjur, deşi nu vreau. Fostul prieten meu spune că mai am de luptat cu ura şi răutatea din suflet, pentru că nu i-am riposat la timp ce lucruri mă deranjau la el. Iar femeiii bătrâne nu puteam să-i spun că nu mai dau acatiste, merg eu la biserică. Nu ştiu ce să mai fac, ca să pot să-mi revin.