Întrebarea #10012304

Bună ziua. Sincer să vă spun eu nu sunt de partea celor care oferă dreptate celor care spun că și femeile trebuie să conducă. Și mă gândesc la sensibilitatea voastră a femeilor. Nu că fac o descriminare. Nu am nimic împotrivă de veți conduce o mașină, dar eu nu mă voi urca în mașini conduse de femei. Și știți de ce? Pentru că la fel mi se urcă un nod în gât și mă apucă panica? Și acum mă întreb și eu: oare de la ce și de unde? Haideți acum să fim cât mai sinceri la întrebara dumneavoastră. Rugăciuni pentru așa ceva încă nu s-au făcut. Rugați-vă către îngerul păzitor și părinții protectori. Dar vă spun că nu veți găsi rezolvarea situației în cuvântul rugăciunii. Trebuie să vă lămuriți mai întâi cu stările pe care le aveți. Poate e să faceți un pic de pauză, să mai circulați cu troleul sau autobizul(deși mie și când mă gândesc la aceasta mi se face frică, priviți câte accidente sunt în ziua de azi, așa că eu mai mult pe jos, iar când merg cu autobuzul Îl rog mereu pe Dumnezeu să fie alături de cel care conduce și să-i dea putere multă pentru a ne duce la destinație). Cuvântul după care mă conduc eu este: „Mai bine cu 20 minute mai târziu decât cu 20 de ani mai devreme”. Deci când e să merg undeva aleg calea cea mai sigură, chiar dacă e să fie cea mai lungă. Frica pe care o aveți e și ceva normal în zilele noastre. Un lucru vă spun: când urcați în mașină nu trebuie să stați cu frică ci cu mare atenție. De veți avea frică nu veți mai avea stare și nici timp pentru a fi atenți la drum.

Întru înțelepciune și cu mare luare aminte.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie