Întrebarea #10017002

Sărut mâna, părinte. Am o mulţime de întrebări. Am văzut site-ul din coincidenţă şi mă bucur foarte mult pentru că am nevoie de ajutorul dumneavoastră ca să pot să mă îndreptez spre bine. Am 23 ani, mama mea s-a despărţit de tatăl meu când aveam 5 luni, nu îl cunosc, îi ştiu doar numele, s-a căsătorit cu un turc şi m-a crescut el de când aveam 2 anişori. Nu am avut o copilărie prea liniştită. Când am avut 11 ani mama a născut un băiat, cea mai mare bucurie a lui tata, (turcul) peste 4 ani s-a născut o fetiţă. Eu mă lăsasem de şcoală şi aveam grijă de fraţii mei, acum băiatul are 12 ani şi fata 8, nu sunt botezaţi, dar îmi doresc foarte mult să-i botez eu. Oare se poate? Pe mine nu m-a învăţat nimeni româneşte, mama nu vorbea cu mine în română de frică să nu aibă certuri din cauza asta. La 15 ani am fugit de acasă de 2 ori, mă săturasem de certurile lor şi simţeam că mama mă despreţuieşte, mă ceartă mereu şi mereu.. Îmi spunea mereu că ea a venit în Turcia din cauza mea, cu gândul să-mi ofere o viaţă mai bună, dar nu a fost aşa. La urma urmei am aflat că era însurat în tinereţe şi are 2 copii, a venit un nepot de-al lui şi a încercat să mă căsătoreasca cu el, dar nu am vrut şi am aflat că defapt el nu era nepot, ci fiul lui. Am venit în România în 2010 şi m-am decis să rămân, am bunici şi am rămas la ei. Şi la ei era mai rău cu certurile. Peste câteva luni l-am cunoscut pe soţul meu, suntem căsătoriţi civil, dar nu religios, şi îmi pare foarte rău, nu ne-a lăsat mama lui să ne cununăm. Nu am vrut să locuiesc împreună, dar aşa a trebuit. Soacra mea e o persoană cam cu 2 feţe, nu ştiu ce să mă fac cu ea, are 2 fete şi 2 băieţi, dar ea ţine mai mult cu fetele, şi eu sunt mamă de un băiat, dar nu îmi dau seama cum poate să facă diferenţă între copii. Din gura ei niciodată nu am auzit cuvinte frumoase pentru copii ei. Şi când vorbeşte, parcă se ceartă, nu se pricepe la treburi gospodăreşti mai şi râde de toată lumea. Nu suportă câini, pisici i-a otrăvit. A aruncat o pisică în ploaie cu puii nou-născuţi. Nu se poate sta de vorbă cu ea că nu ascultă sau începe ea să povestească de fiicele ei. O fiică a fugit de acasă la 16 ani s-a căsătorit, are 2 copii, şi cealaltă s-a căsătorit la 18 ani, acum e despărţită şi lumea nu prea o vorbeşte de bine. Lucrează la oraş nu mai vine la părinţii ei deşi este despărţită. Şi soacra mea nu vede pe ale ei, dar râde de alţii. Nu îmi suportă părinții, mama mea n-o să mai vină la mine din cauza ei. Acum a început să mă bârfească cu alţii, m-am retras, îmi fac bucătăria mea şi tot ce îmi trebuie. Pe soţul meu îl face prost că mă ascultă pe mine, dar ce trebuie să facă, e păcat? El săracul vede şi ştie că am dreptate, nu zice nimic. Eu nu am avut parte de o educaţie religioasă, în 3 ani am învăţat tot ce ştiu, nici tradiţiile nu ştiam şi am multe de învăţat şi îmi doresc asta. Care dintre noi greşeşte cum trebuie să fac în legătură cu soacra? Eu cum pot să învăţ totul despre ortodoxie? Ce spune ortodoxia despre relaţia dintre soţ şi soţie? Noi avem un preot în sat şi îi cam plac banii, acum îmi pare rău că mi-am botezat copilul cu el. Cum pot să-mi dau seama dacă este un preot bun sau nu? Vă mulţumesc din suflet.