Întrebarea #1001744

Doamne ajută iubiți frați și scumpe surori. Nu Dumnezeu ne părăsește, ci noi noi ne depărtăm de el. Cu alte cuvinte, noi ne depărtăm și atunci când depărtarea e maximă spunem că Dumnezeu ne-a părăsit. Și dacă nu-i simțiți prezența e că v-ați obișnuit să vă faceți voia proprie și L-ați exlus din viața dvs, doar în greutăți ați înțeles că nu mai este, și acesta e dureros. El însă a fost, este și va fi mereu, ne privește să vadă, cum ne punem nădejdea?! Așteaptă cu răbdare, ca Mielul cel blând întoarcerea și pocăința, smerenia noastră. Faceți așa și Duhul Sfânt va iradia din nou sufletul dvs. Nădăjduiți cu tărie și chemați-L în viața dvs, rugați-L cu lacrimi și pocăință... și se va înduioșa Dumnezeul Dragostei către dvs. Cel mai important în aceste momente este: SĂ NU DEZNĂDĂJDUIȚI!

Căci a spus Domnul: ”Cheamă-mă în ziua necazului tău și Eu te voi izbăvi de el și tu mă vei preamări.”