Întrebarea #1002356

Înțeleg perfect tot ce spuneți, dar și Domnul ne îndeamnă să nu ne pese de gura lumii, ori să ne facem plăcuți în ochii altora. Ideea ar fi ca prin veșmintele, igiena și grija de care ziceți, să nu smintiți pe alții. Să fie o aranjare care trece neobservată și în mișcări și comportament să fie o smerenie și ascultare. E adevărat că nu putem să ne ridicăm la trăirile sfinților, dar nici nu vrem. Dacă te-ai spălat simplu, ai o haină curată și îngrijită, ce-ți trebuie mai mult?! Pentru ce mai mult?! Nu miroși urât, nu încurci nimănui, nu dai de sminteală la nimeni, de ce să ne pese vorbele altora. Sunt atâtea alte lucruri frumoase de făcut, pentru ce să te îngrijești de nimicuri?! Despre epilare spuneați: dacă pentru acea femeie e pentru confortul ei psihic, o face pentru ea și nu pentru deghizare și ademenirea privirilor, nu-i păcat. Domnul îți va judeca mereu intenția și inima cu care o faci. Dar dacă ai avea o ocazie și te-ai parfuma, va spune oare asta mai mult despre tine, decât ești în relitate?! Ori de ai avea cercei discreți și haine mai deocheate, te evidențiezi tu oare cu ceva mai mult?! Prea mult ne pasă de gura lumii și nu coboară fiecare în sufletul lui să vadă de câte igienă e nevoie și cât lucru trebuie de făcut pentru a ajunge măcar cât de cât la un nivel respectabil. Dacă înăuntrul îți este curat, toată fața și trupul îți lucește, astfel că nici nu poți ascunde. De ce nu ne preocupă această parte a monetei?! Da, știu că locuim în lume etc... dar cu așa argumente nu te cei eschiva de păcate. Căci pe cei din lume, lumea îi iubește, iată pe cei mai indiferenți la aceste lucruri - lumea îi condamnă, căci nu sunt din lume, dar se avântă către Dumnezeu. Cugetați fiecare la acestea și înțelegeți odată: toate acestea sunt efemere și trecătoare, ceea ce nu se va trece este comoara fiecăruia: faptele bune dintr-o inimă curată!

Doamne miluiește-ne!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie