Întrebarea #10012511

Mai întâi de toate trebuie să ținem cont că învățătura pedepsei urmașilor noștri pentru păcatele noastre conține o teologie foarte puternică. Pentru început: „Dumnezeu nu voiește moartea păcătoșilor”. Acesta este practic un îndemn la pocăință atât pentru noi cât și pe urmașii noștri. Dumnezeu nu este un Dumnezeu rău, care abea să aștepte să pedepsească. El așteaptă căința omului. Așa cum pedepsește până într-al șaptelea neap, la fel așteată întoarcerea până într-atât încât să fie consumată orice speranță. Lăsați grija aceasta în mâna și mila Domnului iar ceea ce trebuie să faceți acum nu cum să faceți copil cu acest om, ci cum să îl ajutați să se desăvârșească. Nu vă îngrijiți de ceea ce nu e cazul acum. Poate puneți la cale cu duhovnicul lămurirea încercărilor lui, chiar de va trebui să locuiți și ceva timp separat. Dar asta numai cu binecuvântarea duhovnicului și sub a lui oblăduire. Nu trebuie să așteptați să vină mânia lui Dumnezeu, mai ușoară ar fi durerile din partea noastră și poate ar fi un impuls spre soluționarea decât să așteptăm să vină mânia lui Dumnezeu. Și Dumnezeu pentru credința și sârguința voastra îl va ajuta să se lupte. Of, și în încheiere să vă mustru: cel fel de dragoste aveți de vă întrebați să-l lăsați pe soț. Rușinică surioară. Un om care iubește îi dorește mântuirea și salvarea celui iubit. La tine nu știu ce dragoste poate fi. Și încă te mai întrebi cum să faci copil cu el. Cred că mai degrabă te-ai întreba ce fel de dragoste e la tine. Foarte mare rușine să gândești la divorț și la căutarea unui om mai responsabil. Acest lucru trebuia să fie făcut la începutul începuturilor. La moment e doar mare rușine de ceea ce gândești. Să îi spui duhovnicului de aceste gânduri urâte și să vadă și el rușinoasa ta dragoste. De aceea te îndemn: începe îndreptările chiar din interiorul tău.

Domnul să îți fie sprijinul și ajutorul.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie