Întrebarea #10013199

Sărut mâna, părinte! Vreau să întreb, cum ar trebui să ne purtăm faţă de oamenii care îi simţim că sînt făţarnici, răutăcioşi, invidioşi, care se folosesc de tine pentru aş îndeplini scopurile, care se folosesc de bunătatea ta pentru propriile interese, care sînt amabili doar atunci când au nevoie de ceva de la tine sau doar atunci cind treburile le merg bine sau au dispoziţie? În caz că avem asemenea oameni în anturajul nostru, e justificată dorinţa noastră de a nu mai comunica cu aceşti oameni, de ai ţine mai departe de viaţa noastră? Greşim oare atunci cînd spunem lucrurilor pe nume, cînd spunem adevărul în faţă referitor la aceste patimi(vicii)? Cum aflîndu-ne în mijlocul acestora, să ne pastrăm liniştea sufletească cea mult rîvnită şi cum să nu aducem pagubă sufletului, mînie şi ură? Mă iertaţi părinte pentru atîtea întrebări, dar va conta mult răspunsul, pentru că va fi un ghid pentru viaţa de mai departe! Mă rog de mă iertaţi!