Întrebarea #1004344

Pe când mă apropiam de vârsta de 30 ani, în timp ce citeam Biblia, când am ajuns la versetul din Matei 12; 32: "Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie", o tulburare mi-a cutremurat mintea și gânduri necurate mi-au dat târcoale, gânduri pe care atunci nu le-am lăsat totuși să se reproducă. A urmat apoi în viața mea ani buni în care m-am dedat păcatelor și plăcerilor de tot felul și gândurile necurate nu mi-au mai dat târcoale. Pe când aveam 46 ani, în urma săvârșirii unui păcat, mi-a părut foarte rău pentru ceea ce am făcut și m-am hotărât să merg pe calea bisericii. Imediat după aceea gândurile necurate care mi-au dat târcoale în tinerețe au revenit cu năvală și de data aceasta nu le-am putut opri să se reproducă în mintea mea. Este vorba de ofense la adresa lui Dumnezeu, Domnului nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului, lucrurilor sfinte (Doamne iartă-mă că scriu aici despre acestea!). M-am spovedit, am primit canon dar gândurile necurate nu au dispărut. Trei preoți mi-au spus că aceste gânduri sunt de la diavol. Unul dintre acești preoți mi-a zis că de vină pot fi și eu (probabil datorită vieții desfrânate ce am dus-o și păcatelor ce le-am săvârșit, dar preotul nu a mai adăugat și aceasta, se subînțelegea că așa este). De atunci periodic mărturisesc la preot aceste gânduri, dar ele tot nu dispar. Aceste gânduri se plasează în sfera irealului și incredibilului și eu nu le vreau, nu le doresc și mă împotrivesc lor prin rugăciuni. Preotul duhovnic spune că dacă nu mă învoiesc cu astfel de gânduri și le resping sistematic, mai ales prin rugăciuni, nu păcătuiesc, deși eu am mereu temerea să nu păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt. Am vorbit și cu un psiholog care e și credincios creștin-ortodox și el mi-a spus că poate canonul este prea greu și să vorbesc cu preotul să mai reducă din el și să încerc să mă rog la Dumnezeu mai mult în mod liber. În termeni medicali aceste gânduri se datorează unei boli psihice numită "tulburare obsesiv-compulsivă". Nu am ajuns la un medic psihiatru pentru motivul că aceștia te pun ca terapie să le reproduci aceste gânduri în vorbe (ori este imposibil de reprodus în vorbe niște gânduri necurate pentru că atunci aș risca să rostesc păcat de hulă împotriva Duhului Sfânt). Rezumând, cred că gândurile acestea au două cauze: din pricina influenței diavolului; - din vina omului, iar aceasta cauză are la rândul său alte cauze: - din teama de a nu ofensa Dumnezeirea și lucrurile sfinte, - din pricina că-n subconștientul omului există o împotrivire față de credință, pe care omul nu o conștientizează, datorată în principal vieții păcătoase pe câte omul a dus-o până la un anumit moment dat. Această împotrivire, chiar dacă este gravă, poate dispărea prin pocăință sinceră, stăruința-n credință, rugăciune, post. În cazul meu cred că gândurile necurate ce le am sunt datorită tuturor cauzelor prezentate mai sus. Dumneavoastră ce părere aveți?