Întrebarea #1007466

Părinte, tatăl meu, Ştefan, a murit acum 12 ani. Câteodată, îmi amintesc de el, cum era când îl aveam lângă mine în viaţă şi mă rog pentru el, dar îmi vin şi lacrimi gândindu-mă la el cât a suferit şi s-a chinuit să ne crească. Plâng pentru că îmi este dor de el. Am înţeles că acest plâns este păcat. Ştiu că dacă Bunul Dumnezeu i-a rânduit un locuşor în Rai, el este mai fericit acolo, decât ar fi fost aici, deşi eu îl visez uneori mereu trist, nu e vesel niciodată, deşi dau de pomană şi dau pomelnice la Sfânta Biserică. Ce să fac să fie tăticul meu bine, să îi ierte Dumnezeu lui toate greşalele? Mulţumesc, Doamne, pentru părinţii mei şi iartă-mă, că le-am greşit foarte mult! Dă-i sănătate şi viaţă îndelungată mamei mele, credinţă şi iertarea păcatelor, iar tăticutului meu odihnirea sufletului cu cei drepţi, Doamne! Amin.