Întrebarea #10012360

Dragă soră, Dumnezeu a pus în sufletul nostru un judecător neobosit și un paznic necontenit: constiinta.Într-adevăr printre oameni nu este nici un judecător care să fie așa treaz, precum conștiința noastră.Dintre judecătorii omenești, unii se mituiesc, alții se câștigă prin maguliri, alții se intimidează prin amenințări și încă multe altele îi împiedică de la judecata cea dreaptă.Conștiința însă, nu se biruiește prin toate acestea; ci poți să măgulești, să dai daruri, să ameninți sau să faci orice, acest judecător va rosti pururea hotărârea cea dreaptă, chiar și asupra gândurilor noastre cele mai păcătoase.De ar fi trecut oricât de mult timp, conștiința niciodată nu uită cele petrecute; atât în timpul când se săvârșește păcatul, cât și înainte și după săvârșirea lui, ea se ridică împotriva noastră ca un martor acuzator. Principalul aici este căința.Căinţa Dumnezeu o răsplăteşte cu bine, cu iertarea; dar când se tratează cu nepăsare sau cu făţăr­nicie lucrurile acestea, sigur că atunci Dumnezeu Se mânie şi ne pedepseşte.Pe lângă canonul pe care i l-ai dat, pe lângă rugă­ciunile pe care le face, dacă poate, să scoată şi lacrimi, pentru că lacrimile sunt ca şi al doilea botez - adică, prin lacrimi ne putem curaţi. Dar lacrimile să fie curate, sincere, pentru că sunt două feluri de lacrimi. Să nu fie făţarnice. Pe acelea Dumnezeu nu le primeşte. Să fie pornite din inimă, cu căinţă. Prin aceste lacrimi, Dum­nezeu ne curăţă de orice greşeală, de orice păcat. Şi să avem nădejde la Dumnezeu, că Dumnezeu nu ne pără­seşte niciodată. Este mai aproape Dumnezeu decât credem noi. Noi numai atâta suntem datori, să strigăm, ca şi Sfântul Apostol Petru. Când era pe mare şi a văzut valurile că vin, a început să se îndoiască şi s-a afundat. Atunci a strigat: "Doamne, ajută-mă!", şi numaidecât Dumnezeu a venit şi l-a prins de mână. Deci rugăciunea să fie înaintea acestei mame și Dumnezeu o va auzi nu ai decât.

Când suntem într-o nenorocire, în deznădejde, în mare ispită, să strigăm la Dumnezeu. Să-I cerem ajutor, să-I cerem iertare ca unui Tată milostiv şi iubitor.

Prot Victor Mihalachi