Acasă Fără categorie Dumnezeu nu ne-a părăsit. Purtarea Lui de grijă lucrează și prin sfinții...

Dumnezeu nu ne-a părăsit. Purtarea Lui de grijă lucrează și prin sfinții îngeri, slujitorii Săi și ocrotitorii noștri.

0
8

Sunt clipe în care omul se simte singur, chiar dacă în jurul lui se află multă lume. Își poartă grijile fără să le spună nimănui, își ascunde lacrimile și se întreabă cine îl mai poate ajuta. Praznicul de astăzi aduce în această singurătate o mângâiere: Dumnezeu nu ne-a părăsit. Purtarea Lui de grijă lucrează și prin sfinții îngeri, slujitorii Săi și ocrotitorii noștri.

Prăznuim Soborul Sfântului Arhistrateg Mihail și al tuturor Puterilor cerești fără de trup. Cuvântul „sobor” înseamnă adunare. Biserica ne cheamă să cinstim împreună cetele îngerești și să ne unim cu ele în slăvirea lui Dumnezeu. Am venit cu trupurile în biserică; să ne adunăm aici și mințile, și inimile, pentru ca rugăciunea noastră să nu rămână numai pe buze.

Îngerii sunt făpturi ale lui Dumnezeu, duhuri înzestrate cu înțelegere și voință. Ei nu sunt dumnezei și nu lucrează despărțiți de Domnul. Nu ne închinăm lor ca lui Dumnezeu, ci îi cinstim pentru sfințenia și slujirea lor. Toată lumina lor vine de la El. Când le cerem ajutorul, mărturisim că Dumnezeu este bun și că, în iubirea Sa, ne trimite sprijin pe calea mântuirii.

Tradiția Bisericii ne vorbește despre nouă cete îngerești: Serafimi, Heruvimi, Scaune, Domnii, Puteri, Stăpânii, Începătorii, Arhangheli și Îngeri. Această rânduială ne arată frumusețea slujirii cerești. Fiecare își împlinește chemarea în ascultare și iubire. Câtă nevoie avem și noi de această pace, în familiile noastre, în parohie și în toate locurile unde trăim împreună!

Îl cinstim pe Mihail, al cărui nume ne amintește întrebarea: „Cine este ca Dumnezeu?”. Îl cinstim pe Gavriil, vestitorul Bunei Vestiri, și pe Rafail, cunoscut din cartea lui Tobit. Îi pomenim și pe Uriil, Selafiil, Iegudiil, Varahiil și Ieremiil, cinstiți în tradiția bisericească. Numele și slujirile lor ne îndreaptă spre lumina, rugăciunea și binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar cinstirea lor rodește atunci când ne apropie de Hristos.

Apostolul citit astăzi ne pune înainte o întrebare care merită purtată în inimă: cum vom scăpa dacă vom fi nepăsători față de mântuirea dăruită nouă? Sfântul Pavel ne îndeamnă să luăm în serios cuvântul Domnului. Primejdia nu vine întotdeauna dintr-o lepădare vădită de credință. Uneori vine din amânare: mă voi ruga mâine, mă voi spovedi altădată, voi cere iertare când voi avea liniște.

Și astfel trec zilele, iar sufletul se obișnuiește să trăiască departe de izvorul vieții. Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind acest loc din Epistola către Evrei, ne îndeamnă la luare-aminte, ca darul auzit să nu fie pierdut prin nepăsare. Să primim îndemnul cu nădejde. Câtă vreme putem spune „Doamne, miluiește-mă!”, avem înaintea noastră un început.

În aceeași tâlcuire, Sfântul Ioan spune, în traducere: „Este o lucrare îngerească să faci totul pentru mântuirea fraților.” Iată o cale prin care putem cinsti praznicul: să ne îngrijim de sufletul aproapelui. Să-l încurajăm spre bine, să ne rugăm pentru el și să nu-l împingem spre deznădejde prin asprimea noastră. Un cuvânt spus cu blândețe poate deschide o inimă închisă de multă vreme. Evanghelia începe cu puterea cuvântului încredințat ucenicilor. Cine îi ascultă pe trimișii Domnului Îl ascultă pe El. Aceasta ne arată răspunderea slujirii în Biserică. Noi, preoții, suntem chemați să vestim cu fidelitate cuvântul lui Hristos și să ne lăsăm îndreptați de el. Iar credincioșii sunt chemați să primească Evanghelia cu inimă deschisă și să o împlinească în viață. Apoi cei șaptezeci de ucenici se întorc cu bucurie. Au văzut că și demonii li se supun în numele lui Iisus. Domnul le vorbește despre căderea satanei și despre puterea primită împotriva vrăjmașului. Biruința aparține lui Dumnezeu. Răul nu are ultimul cuvânt asupra omului care se încredințează lui Hristos. De aceea nu trebuie să ne hrănim frica, ci credința, prin rugăciune și trezvie.

Mântuitorul le îndreaptă însă bucuria spre ceva mai adânc: să se bucure că numele lor sunt scrise în ceruri. Omul poate ajunge să caute numai izbânzi văzute, semne și lucruri neobișnuite. Hristos ne cheamă la bucuria comuniunii cu Dumnezeu. Mai de preț decât admirația oamenilor este o conștiință împăcată prin pocăință; mai de preț decât o reușită este inima care rămâne în iubire. Acest cuvânt îi poate mângâia pe cei a căror osteneală nu se vede. Poate o mamă îngrijește de ani întregi un copil bolnav. Poate un bătrân se roagă singur. Poate cineva muncește cinstit și abia își duce traiul. Dumnezeu cunoaște aceste vieți. Nicio rugăciune curată și nicio faptă de iubire nu sunt uitate înaintea Lui. Să nu ne măsurăm prețul după cât suntem lăudați. La sfârșitul Evangheliei, Iisus Se bucură în Duhul Sfânt și Îl slăvește pe Tatăl pentru cele descoperite celor mici. Cei mici sunt oamenii care primesc adevărul cu smerenie. Putem avea multe cunoștințe și totuși să nu știm să iertăm. Putem cunoaște rugăciuni și să nu avem răbdare cu cel de lângă noi. Smerenia ne ajută să cerem lumină și să ne recunoaștem neputința. Aici ne întâmpină din nou pilda îngerilor. Ei sunt puternici, dar ascultători. Sunt luminoși, dar slava lor o aduc lui Dumnezeu. Mihail ne amintește să nu ne așezăm pe noi în locul Domnului. Când vrem cu orice preț să avem dreptate, când nu mai ascultăm pe nimeni, când ținem minte fiecare jignire, să ne întrebăm: cine conduce acum inima mea, Hristos sau mândria? Patericul păstrează o întâmplare despre avva Agathon: pentru a învăța tăcerea, s-a nevoit vreme îndelungată ținând o pietricică în gură. Este o pildă de asceză monahală, nu o practică pe care trebuie să o copiem. Pentru noi, învățătura este paza cuvântului. Înainte să răspundem la mânie, putem face o scurtă rugăciune. Înainte să povestim greșeala altuia, putem alege să o acoperim cu discreție și să-l ajutăm.

Câte răni s-ar vindeca dacă am deprinde această pază! Sunt case în care oamenii se iubesc, dar se rănesc prin felul în care vorbesc. Sunt părinți îndurerați și copii care nu mai îndrăznesc să spună ce au pe suflet. Să facem loc unei vorbe care ascultă. Cinstirea îngerilor începe și prin liniștea pe care o aducem în casa noastră, prin refuzul de a răspunde răului cu rău.

Din viețile sfinților cunoaștem minunea Arhanghelului Mihail la Hone. Sinaxarul istorisește că Sfântul Arhip slujea cu evlavie la biserica închinată Arhanghelului. Cei care voiau să nimicească sfântul locaș au îndreptat asupra lui apele unor râuri. Arhip s-a rugat, iar Arhanghelul Mihail, trimis de Dumnezeu, a deschis în stâncă o despicătură prin care apele au fost abătute, iar biserica a fost păzită.

Biserica păstrează această relatare ca mărturie a ajutorului dumnezeiesc. Ea nu ne făgăduiește că fiecare primejdie se va sfârși printr-o minune văzută. Ne învață să nu părăsim rugăciunea când suntem încercați. Uneori ajutorul vine prin izbăvire; alteori, prin puterea de a răbda, printr-un om trimis la timp sau prin lumina de a face pasul potrivit. În toate, Îl căutăm pe Dumnezeu. Iubiți credincioși, să ne pregătim pentru acest praznic prin împăcare. Dacă purtăm o ceartă, să facem un început de pace. Dacă avem păcate care ne apasă, să venim la spovedanie cu sinceritate. Să nu ne rușinăm să spunem adevărul despre noi înaintea Domnului. Rușinea vindecătoare a pocăinței ne eliberează de povara ascunderii și ne ajută să ne ridicăm. Să ne apropiem de Sfânta Împărtășanie cu pregătirea cuvenită și cu îndrumarea duhovnicului. În Sfânta Liturghie suntem chemați la o slujire împreună cu puterile cerești. De aceea să venim la timp, să ascultăm rugăciunile și să ne adunăm gândurile. Nu toți putem sta mult în picioare și nu toți avem aceeași putere trupească, dar fiecare poate aduce o inimă smerită. Să ne amintim și de îngerul păzitor în rugăciunea de dimineață și de seară. Să-i învățăm pe copii să se roage cu încredere, fără să-i înfricoșăm. Să le spunem că Dumnezeu îi iubește și îi cheamă să aleagă binele. Iar noi, cei mari, să le arătăm aceasta prin purtarea noastră. Copilul învață rugăciunea și privind cum se roagă părintele, cum iartă și cum își recunoaște greșeala. Astăzi îi pomenim cu dragoste și pe cei care poartă numele Sfinților Arhangheli. Le dorim sănătate, pace și spor în credință. Dar tuturor ne este adresată chemarea praznicului: să fim mai atenți la suflet, mai grabnici la ajutor și mai statornici în rugăciune. Să plecăm de aici cu o faptă de împlinit: un telefon către un om singur, o vizită, o iertare sau un ajutor oferit fără laudă. Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Selafiil, Iegudiil, Varahiil și Ieremiil, împreună cu toate Puterile cerești, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi! Cereți-ne luminarea minții, pacea inimii și puterea de a ne pocăi. Ocrotiți-i pe copii, întăriți-i pe cei bolnavi și sprijiniți-i pe cei care slujesc aproapelui. Iar Tu, Doamne Iisuse Hristoase, învrednicește-ne să ne bucurăm de iubirea Ta și să rămânem în ea, acum și în vecii vecilor. Amin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.