Întrebarea #1001257

Dragă Cristina , mai întâi vreau să-ţi yic despre colivă: Coliva (în limba greacă Κόλλυβα, în limba sârbă кољиво, în limba bulgară коливо) este un aliment care se foloseşte pentru ritualuri religioase (se dă de pomană la parastase şi înmormântări şi se pregăteşte din grâuarpacaş (orz măcinat dur). Coliva este o ofrandă adusă de credincioşi la biserică spre sfinţire, în cinstea sfântului zilei, în ziua onomastică a cuiva sau pentru uşurarea sufletelor celor răposaţi, de păcate şi scoaterea lor din osânda veşnică. Coliva este elementul principal, absolut necesar pentru pomenirea morţilor. La toate soroacele de pomenirea morţilor, creştinul se îngrijeşte să facă o colivă pe care s-o aducă la biserică împreună cu o sticlă cu vin, pentru a fi sfinţite.  dat la piuă sau din Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuşi trupul mortului, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul (din care se face pâinea).  Ea este totodată o expresie materială a credinţei noastre în nemurire şi înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuşi le-a înfăţișat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolţească şi să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ şi să putrezească, tot asa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă şi putrezeşte, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 şi I Corinteni 15, 36).  Dulciurile şi ingredientele care intră în compoziţia colivei reprezintă virtuţile sfinţilor sau ale răposaţilor pomeniţi ori dulceaţa vieţii celei veşnice pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul. Iar în privinţa faptului că părinţii au trăit necununaţi e foarte şi foarte rău, vai de noi păcătoşii ! Cele mai multe păcate de pe pămant se fac în familie astăzi, în casele creştinilor. Iată de ce nu mai ploua pe ogoarele noastre ! Iată de ce se usucă recoltele vara, de ce seacă izvoarele fîntînilor şi rîurile şi se veştejesc toate, încă şi animalele suferă pentru păcatele noastre ! Vedem în ce stare am ajuns, stim că suntem vinovaţi, că am supărat  pe Dumnezeu, dar la biserică, la rugaciune şi post, la spovedanie şi căintă vin tot acei care veneau şi inainte. Restul aleargă pe la deşertăciuni şi păcate, la desfrîu şi plăceri, la tribunale şi griji pămînteşti. Auziţi ce vă porunceşte Hristos “Lăsaţi copii să vină la Mine” şi nu-i opriţi, “că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor” (Matei 19,14). Deci nu-i opriţi de la biserică, de la rugăciune, de la post că vi-i cere Hristos. Ci opriţii de la desfrînare, de la televizor şi fumat, de la dansuri şi lux, de la tot ce este rău şi aduce moarte şi osîndă. Asadar, să ne pocăim, să iubim Biserica, să ducem viaţa curată, să plîngem păcatele tinereţii şi să ne întoarcem la Hristos, ca să rămînem cu El. Dec i şi tu ai o datorie sfântă faţă de părinţii care teau născut să te rogi permanent şi cât mai mult pentru ertarea gravelor păcate săvârşite de ei.