completare la raspunsul 12576

09.07.2012 11:07

Întrebare

Bună ziua părinte. Mă scuzați că revin cu completări la răspunsul 12576. Recunosc că poate am mare parte din vină pentru comportarea soțului meu. Dar vreau să vă întreb în cei 7 ani de zile din care 5 ani ne-am înțeles bine, chiar soțul meu îmi zicea ce bine e că ne înțelegem, de ce nu și-a dorit copii până acum, îi normal ca într-o căsnicie soțul să te păzească tot timpul... în acești ani eu am ajuns la concluzia că el nu își doreste copii cel putin cu mine. În anii aceștia nu am avut treabă cu el pentru că se comporta normal, dar în ultimii doi ani eu pt el am început să nu mai contez, întotdeauna erau pe primul plan prietenii, ieșea la cafele, își făcea întotdeauna planuri singur, mergea acasă odată pe săptămână când înainte mergea la 2-3 săptămâni, el lucrează pe schimburi și doar eu schimbul 1, când era liber puteam și noi să facem ceva împreună, dar nu aveam cu cine. Înainte mă lua cu el dar acum el tot timpul are treabă chiar dacă și eu sunt acasă, mai nou acum a început să mă și mintă zicea că merge la lucru și când colo era liber, dacă îi ceream socoteală inventa orice motive. Sper să mă înțelege-ți și pe mine de am ajuns să spun vorbele alea că plec și îl las, dar pur și simplu mă simt de multe ori singură, abandonată. Înainte avea prieteni căsătoriți cu care ieșeam dar în ultimul timp își găsește prieteni tot necăsătoriți cu care are timp să iasă toată ziua prin baruri. Eu chiar cred că mai există cineva în viață lui și de aceea se comportă așa cu mine, mai ales că i-am găsit un mesaj în telefon și câteodată când vreau să îl pup parcă mă respinge. Nu vreau să dau vină pe el, doar vroiam să vă spun cum se comportă în ultimul timp... am să încerc să fac cum mi-ați spus dvs.. dar credeți-mă că și pentru mine îi foarte greu mai ales de când cu mesajul ăla ... Doamne ajută

Răspuns

Re: completare la raspunsul 12576

Bună seara. Nici nu am spus că numai a ta este vina. Să mă ferească Dumnezeu să învinuiesc doar pe cineva atunci când e neînțelegere în familia sa. Ambii veți vină. Dar dacă dumneavoastră mi-ați cerut părerea atunci doar cazul dumneavoastră l-am judecat. Nu îmi place să îi judec pe cei care nu sunt de față. Ar însemna o judecare greșită și neplăcută Domnului. Judecarea să fie numai spre învățare. Deci de asemenea judecată ați beneficiat dumneavoastră. Nu vreau să îl judec pe soț atâta timp cât nu o primește el direct. Și aceasta pentru faptul că poate să vă influiențeze negativ pe dumneavoastră. Din această cauză nici spovedania soților nu se face odată, chiar de este la același duhovnic. Ci se parat. Pentru a vindeca cum trebuie și cât trebuie. De accea să lăsăm cazul soțului aparte, la timpul potrivit. Acum pentru tine încă o părere de a mea: dacă tu în acești ani ai înțeles că soțul tău nu își dorește copii, eu din aceste mici discuții înțeleg că tu nu cauți mântuirea, sfințirea familiei. Copiii vin ca rod al dragostei. De nu aveți copii înseamnă că nu e o dragoste reușită, sau mai bine spus e o dragostea stearpă. De aceea te îndemn să faci să domine între voi dragostea. Și apoi vor veni și copiii. Iar dragostea să fie în urma colucrării cu duhovnicul. Și Domnul îl va lumina și pe soțul tău. Încearcă să îmi asculți cuvântul din răspunsul precedent și nu te vedea numai pe tine învinuită în cuvântul meu. Și să știi că nu în zădar Dumnezeu va lisit de copii, lăsându-l pe soț în gândul lui nu prea bun. Ce fel de copii într-o familie care pare mai mult ruinată decât un nucleu. Câtă fericire ar aduna copilul de la o mamă care mereu îl amenință pe tata că va pleca și de la un tată care este cum este. Multe aș avea ce spune și despre soț, dar după cum am spus nu este cazul. Un lucru îți spun: ți-ai pierdut valoarea în fața lui. Încearcă să pui toate la locul lor cât încă nu pare a fi prea târziu, deși pare a fi destul de gravă situația.

Căutați vina în voi înșivă iar spre exterior să radieze lumina voastră.

Cu râvnă întru Domnul
Vitalii Mereuţanu - Magistru în Teologie

Relația dintre soți

Semnalează o problemă

Întrebarea #10012617