Întrebarea #10018407

Dragă frate, în mod normal, căsătoria este destinată să dureze întreaga viaţă, şi nu poate înceta decât prin decesul unuia dintre soţi, constatat fizic sau declarat prin hotărâre judecătorească.În cazul când o căsătorie s-a încheiat existând anumite impedimente de la care nu se poate obţine dispensă, căsătoria respectivă este declarată nulă, adică inexistentă, chiar dacă s-au făcut formele de încheiere.Motivele de divorţ admise de legile de stat şicele admise de legile bisericeşti s-au deosebit şi se deosebesc şi ca număr şi după greutatea pe care le-o acordă o legislaţie sau alta.

Iniţial, Biserica a admis divorţul pentru un singur motiv: adulterul. Ulterior, alte motive au fost admise şi grupate în 4 categorii:
a) motive care provoacă moartea religioasă;
b) motive care provoacă moartea morală;
c) motive care provoacă moartea fizică parţială;
d) motive care provoacă moartea civilă.

Motivele care provoacă moartea religioasă sunt:
a) apostazia;
b) erezia;
c) ţinerea la botez a propriului fiu.

Motivele care provoacă moartea morală :
a) alienaţia incurabilă ;
b) crima ;
c) avortul ;
d) atentatul la viaţa soţului ;
e) osânda gravă din partea duhovnicului pentru păcate foarte grele (adulterul, boala venerică, silirea la acte imorale, refuzul convieţuirii conjugale, părăsirea domiciliului).

Motive care provoacă moartea fizică parţială :
a) neputinţa îndeplinirii îndatoririlor conjugale ;
b) boala gravă incurabilă şi contagioasă (ex : lepra).

Motive mai importante care provoacă moartea civilă:
a) decralarea unui soţ ca dispărut;
b) anularea unei căsătorii prin hotărâre judecătorească;
c) călugărirea;
d) alegerea de episcop.

În Biserica Ortodoxă Română, competenţa pentru desfacerea legăturii căsătoriei o are episcopul eparhiot, pe baza cererii celor interesaţi, însoţită de actul doveditor al obţinerii divorţului civil.

În Biserica Apuseană se vehiculează următoarele teze legate de căsătorie:
a) indisolubilitatea căsătoriei;
b) caracterul indelebil al căsătoriei;
c) nerepetarea acestei Sf. Taine;
d) neputinţa de a fi dezlegată cununia prin divorţ.

Recăsătorirea soţilor divorţaţi a fost întotdeauna admisă.

După divorţ, raporturile de înrudire stabilite prin căsătoria celor ce au divorţat, continuă să existe şi ca atare ele constituie impedimente la căsătorie, exact ca şi în cazul când soţii respectivi nu ar fi divorţat.

Prot. Victor Mihalachi