Întrebarea #10011305

Păi scumpii noștri, atunci când vă amânăm, oare nu la sufletele Dvs. ne gândim? Adică, Dvs. vă plângeți de serviciu, de griji de nu mai știu ce, vă aduceți aminte odată în an de Hristos, veniți ca hoții și furați repejor Sfânta Împărtășanie (pentru că, dă, mă rog, vă presează timpul și grijile lumești) și după toate considerați că aceasta se numește purtare de grijă de suflete? Sau poate credeți că atunci când stau o sută sau două de oameni în capul tău, fac gălăgie de dimineață iar tu ești nevoit să mărturisești câteva ore, sau să o faci așa, pur și simplu, doar pentru ca să se încheie mai repede șirul, asta se numește purtare de grijă? Sau invers, când seara, poți discuta, măcar cât de cât liniștit cu oamenii, le mai poți da un sfat, le mai poți alina durerea... Cum credeți, care lucrare este mai eficientă? Și care e mai ziditoare de suflet?

Vă rog să ne înțelegeți și pe noi! Nu neapărat la noi ne gândim, ci la lume, la sufletele oamenilor și la mântuirea lor, atunci când suntem nevoiți să luăm anumite decizii mai drastice.  S-au, omul a venit să se mărturisească, iar el trebuie oprit din pricina păcatelor sale de la Împărtășanie, ori, dacă îi permitem, ce spune Sfânta Scriptură: De aceea sunt mulți bolnavi și neputincioși între voi, pentru că cu nevrednicie se împărtășesc din Trupul și Sângele Domnului...

Preot Iulian Rață