Întrebarea #10014570

Bună seara, Părinte! Ajutați-mă și pe mine să înțeleg cum e plăcut la Dumnezeu să procedăm în așa situații! Având nevoie de un lucru să-mi cumpăr acum în preajma timpului rece nu dispuneam de bani până la salariu, deși vremea se răcise deja. Am rugat părinții să mă ajute, dar nici ei nu au avut posibilitatea! Deci, răbdare! Dar cineva din apropiații mei (o prietenă) a observat că am o nevoie și mi-a oferit suma de bani la moment (fără a o cere, fără a specifica de ce suma am nevoie) pur şi simplu mi-a dat! Am refuzat însă și evident am făcut o mare supărare acelei persoane (va trece şi la ea supărarea că-i bun creştin, dar pentru un moment sigur nu mai discută cu mine)! (Personal am fost învăţată de mică, că tot ce îţi trebuie obţii doar prin muncă, nu aştepţi de la cineva ceva (dar uneori prin asta reuşesc să rănesc pentru că multe lucruri nu le accept când îmi sunt oferite))!