Moaştele Sfintei Kyranna, martirizată de turci în 1751, au fost descoperite recent sub pavajul altarului din Biserica Sfinţilor Arhangheli din localitatea Ossa, de lângă Thesalonic, informează amen.gr, citat de orthodoxie.com. Iniţiativa pentru căutarea sfintelor moaşte a aparţinut Mitropolitului Ioan de Lagadas, care pe 8 ianuarie a proclamat anul 2011 ca fiind Anul omagial al Sfintei Kyranna. Căutările au fost destul de dificile deoarece din tradiţie se ştie doar faptul că veşmintele ei au fost împărţite între credincioşi după martiriu, fără să fie consemnat însă locul unde a fost aşezat trupul sfintei.
Biserica în care au fost găsite sfintele moaşte a fost construită, potrivit istoricului Asterios Thilikos, în anul 1840, fiind centrul de referinţă al sătenilor din Ossa, un loc de cult pentru oamenii din întreaga zonă. Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Kyranna, care este păstrată în biserică, a fost pictată în jurul anului 1870, de către Christodoulos Ioannou Zografos din satul Siatista. Pe 23 septembrie a fost săvârşită, în Biserica Sfinţilor Arhangheli, prima priveghere în prezenţa sfintelor moaşte. Pe 11 octombrie a avut loc mutarea sfintelor moaşte de la vechea biserică într-una nouă, dedicată Sfintei Kyranna, în prezenţa Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I, a Arhiepiscopului Ieronim al Athenei şi a mai multor ierarhi şi preoţi ai Bisericii Eladei.
„Nu am alt mire decât pe Hristos!”
Originară din satul Ossa, din apropierea Tesalonicului, tânăra Kyranna a dus o viaţă curată şi pioasă. Într-o zi, un ienicer care strângea impozitele în sat, înfierbântat de un dor satanic în trupul său, a început să facă presiuni asupra ei pentru a păcătui împreună. Dezamăgit de faptul că tânăra a rămas statornică în credinţă ei, ienicerul s-a adresat judecătorului din Tesalonic, aducând martori mincinoşi, acuzând-o pe tânăra Kyranna că a acceptat să se căsătorească cu el şi să se convertească la Islam. În faţa tuturor acuzaţiilor, tânăra a răspuns cu fermitate: „Eu sunt creştină şi nu am alt mire decât pe Hristos, căruia i-am închinat fecioria mea. El este Cel pe care îl iubesc şi pentru care sunt gata oricând să-mi vărs sângele! Iată răspunsul meu şi nu aştepta nimic altceva de la mine!” Apoi, aplecându-şi modest privirea către pământ, ea s-a închis în tăcere, iar inima ei s-a umplut de o bucurie de nedescris, care a făcut-o să uite de toate ororile şi necazurile acestei vieţi. Uluit de atitudinea fetei şi de chipul ei luminos, judecătorul a aruncat-o în închisoare.
Perseverent în dorinţa lui neruşinată, ienicerul a reuşit să intre cu alţi prieteni ai săi în temniţa unde se afla sfânta, chinuind-o tot timpul cu propuneri neruşinate însoţite de ameninţările cu moartea. Întrucât Kyranna nu se catadicsea nici măcar să-i privească, ei s-au năpustit asupra ei cu furie: unul a lovit-o cu o bâtă, altul a lovit-o cu teaca sabiei iar, un altul cu lovituri de pumn şi de picior. După ce aceştia s-au retras, a venit temnicerul şi, suspendând-o de braţe, a bătut-o cu lovituri de nuiele până la epuizare, în ciuda strigătelor de revoltă ale celorlalţi deţinuţi. În toate aceste chinuri, sfânta a rămas la fel de nepăsătoare ca şi cum altcineva ar fi suferit în locul ei şi a refuzat toate alimentele care i s-au oferit.
În a şaptea zi, când temnicerul nu a mai permis intrarea în temniţă a ienicerilor, aceştia l-au denunţat judecătorului, care l-a convocat pentru a-l trage la răspundere. Când s-a întors, el şi-a vărsat toată mânia şi ura asupra sfintei. După ce a lăsat-o într-o baltă de sânge, o lumină dumnezeiască a înconjurat brusc corpul ei şi a luminat toată închisoarea, în timp ce sufletul ei urca glorios la Mirele ceresc, lăsând în urmă o mireasmă sublimă. Temnicerul, pocăindu-se şi tremurând de suspine, a pus un creştin să ridice trupul sfintei şi să-l pregătească de înmormântare. Când vestea acestui miracol s-a răspândit în întreg oraşul, în următoarea zi, plini de ruşine, au delegat un grup de creştini să-i îngroape trupul undeva în afara oraşului. De atunci, Sfânta Kyranna este sărbătorită de creştini în fiecare an pe 28 februarie.
