disperarea

Dragă soră, disperarea, după Sfântul Ioan Sinaitul, poate să fie distinsă în două categorii. Una este dispera­rea care pornește „din mulțimea păcatelor și din povara conști­inței și din tristețe insuportabilă” și a doua este disperarea „din trufia survenită în noi, din înfumurare, la cei care se judecă pe ei înșiși nedemni de căderea întâmplată”. Prima deznădejde con­duce omul la nepăsare și în a doua continuă cu disperare os­tenelile spirituale, adica asceza, lucru care este nefolositor, cum spune Sfântul Ioan. Astfel există deznădejdea după om, care este acțiune a de­monilor și paralizează omul, și disperarea după Dumnezeu, care este inspirată de harul lui Dumnezeu și conduce omul la rugaăciune, la căutarea milei lui Dumnezeu. Prima are ca semn dis­tinctiv inerția și insensibilitatea, a doua rugăciunea și nădejdea în Dumnezeu. Deci străduete să nu cazi în disperare ci să ai nădejde în Dumnezeu și roagăte  cu smerenie primind ceia ce ți se întâmplă ca pe un tratament de la Dumnezeu pentru păcatele săvârșite pe parcurs ul vieții , de care ar fi bine să te debarasezi la părintele duhovnic.

Prot Victor Mihalachi