Completare nr 4214

Sărut mâna! Dacă-mi permiteți să-i dau un sfat doamnei Marina, bănuiesc ce-i în sufletul dânsei, cititnd rândurile scrise mi-am amintit de copilaria mea care nu a fost una fericită, de când mă știu tatăl meu a avut ca și companie de viață sticla de alcool, femeile și violența. Chiar dacă pe noi copiii nu ne bătea fizic, sufeream psihic, era la oridinea zilei să vină beat acasă, să-i dea bătaie mamei și bunicului doar pentru că așa vroia el, fără un motiv anume și multe, multe care dacă le-aș povesti cuiva i s-ar părea că sunt desprinse dintr-un film de groază. Ce vreau eu să-i spun Marinei, este că: după nori negri și furtuna întotdeauna se arată soarele strălucitor, nu trebuie să-ți pierzi curajul vieții, ia-ți inima-n dinți chiar dacă acum îți pare imposibil și luptă, încearcă să vezi și părțile frumoase ale vieții nu numai cele care acum nu-ți fac plăcere. Îmbărbătează-te și fii tu stăpână pe depresie, nu ea pe tine, caută raza de lumină din ochii copilului tău, din rugăciunile rostite și ai să găsești drumul care te scoate din această stare. Și nu în ultimul rând vorbește cu oamenii din jur, stând în pat și-n casă nu rezolvi nimic, diavolul e inteligent, fii tu cu un pas înaintea lui! Doamne ajută!