Îmi pare foarte rău de faptul că noi de atâtea ori am formulat răspunsul, iar Dvs., continuați să vă întoarceți la aceiași întrebare. Mă repet, diavolul și nici vrăjitoarea nu cunoaște viiotrul, ci doar îl intuiește. Face niște presupuneri, prognoze dacă doriți. Luând în considerație că are la 7000 de ani, de când tot ispitește și rănește inimile oamenilor, fiți siguri de faptul că de-a lungul timpului s-a dovedit un adevărat cunoscător de suflete. Se vede că, și în cazul cu dragostea cea mare a Dvs., diavolul a văzut careva fisuri, pe care el, dea lungul timpului a avut grijă să le lărgească, ca până la urmă să destrame ceea ce numiți Dvs., dragostea cea mare. Îmi pare rău, dar asta e. Ce a avut de câștigat diavolul? În primul rând, mânia Dvs., împotriva lui Dumnezeu. În al doilea rând, mă iertați desigur, dar eu consider o întrebare inutilă și fără de sens sau dacă îmi permiteți negândită: ”Cu ce am greșit eu oare”? Dar oare cu puțin? Oare puține greșeli ați săvârșit în viață? Măcar și aceea de a asculta de prezicerile cuiva. Chiar nu înțelegeți că dacă Dumnezeu ar fi voit să ne cunoaștem viitorul, El ni l-ar fi descoperit? Chiar nu vi clar lucrul acesta? Dar dacă Dumnezeu vi la lăsat ascuns, de ce-l mai căutați. Și pentru ce mai zicem în rugăciunea Tatăl Nostru ca să fie voia Lui, când până la urmă, tot pe a noastră o facem? 

Ați zis că nu ați crezut, dar totodată, după ani de zile, tot cu cuvintele acelei prezicătoare trăiți, iar dubiile și îndoielile provocate de diavolul, până astăzi nu se epuizează. De data asta, eu vreau să vă întreb. Oare chiar nu ați greșit? Iertați-mi tonul, dar, cred că înțelegeți. Sfântul Apostol zice să mai și mustrăm, doar să vă fie spre mântuire, eu sper și spre pocăință! Iar de soț, nu totdeauna ceea ce credem noi că este bine pentru noi, este bine și din punctul de vedere a lui Dumnezeu!

Preot Iulian Rață