Să depăşim ispita politizării şi învrăjbirilor
Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove recomandă unor jurnalişti, care promovează anumite interese politice, să evite semănarea de vrajbă în rândul credincioşilor. Apar tot felul de articole cu titluri „strigătoare”, dar umplute cu apă chioară, în care se scriu tot felul de aberaţii şi învinuiri în adresa Bisericii şi în special a ierarhilor şi toate acestea izvorâte dintr-o invidie diabolică.
Atât în perioada campaniei electorale, precum şi în anii precedenţi, Direcţia mitropolitană a declarat că nu se implică în promovarea politică a unui sau altui partid, dar mereu a încercat să găsească modalităţi de colaborare cu toate instituţiile statale în vederea promovării valorilor creştin-ortodoxe. Indiferent de culoarea politică şi de perioada prin care a tecut societatea noastră, din ziua declarării independenţei republicii, Biserica nu a creat şi nu s-a declarat părtaşă nici unui partid. S-au stabilit acorduri de colaborare cu diverse ministere şi direcţii, s-au menţinut relaţii de pace şi de bună conlucrare cu toţi preşedinţii de ţară de până acum.
Faptul că reprezentanţii Bisericii colaborează cu anumiţi demnitari şi instituţii de stat, este un fenomen firesc. Chiar dacă Biserica, conform statutului este separată de stat, ea nu este ruptă de societate şi problemele ei. De aceea fără implicarea ambelor părţi, fără abordarea problemelor nu putem ajunge la îmbunătăţirea şi bunăstarea vieţii noastre sociale.
Adesea fiecare întrunire oficială a conducerii ţării cu cea eclesială este interpretată doar reieşind din interesul anumitor categorii de oameni şi se ştirbeşte din imaginea ambelor instituţii, împiedicându-se stabilirea unor relaţii sănătoase de colaborare. Biserica, la rândul ei, este o instituţie divino-umană, care promovează dintotdeauna teocraţia – astfel nu-şi va căuta vre-odată un loc în stânga, centrul sau dreapta mişcărilor şi jocurilor politice.
Nu ne rămâne decât să-i îndemnăm pe semnatarii unor astfel de articole, care slava Domnului sunt doar câţiva la număr şi deşi se declară mari creştini, dar faptele vorbesc cu totul altceva, să nu calce peste cele mai sfinte lucruri, să dea dovadă de adevărată dragoste creştinească, tocmai cea care este mărturisită de Sf. Apostol Pavel: „Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (I Corinteni 13, 4-8).
Sub masca unor evlavioşi credincioşi şi apărători ai ortodoxiei descoperim nişte lupi în blană de oi, care urmăresc interese concrete de discreditare şi distrugere a elementului religios din conştiinţa credincioşilor dreptmăritori.
Să luăm aminte!
Atât în perioada campaniei electorale, precum şi în anii precedenţi, Direcţia mitropolitană a declarat că nu se implică în promovarea politică a unui sau altui partid, dar mereu a încercat să găsească modalităţi de colaborare cu toate instituţiile statale în vederea promovării valorilor creştin-ortodoxe. Indiferent de culoarea politică şi de perioada prin care a tecut societatea noastră, din ziua declarării independenţei republicii, Biserica nu a creat şi nu s-a declarat părtaşă nici unui partid. S-au stabilit acorduri de colaborare cu diverse ministere şi direcţii, s-au menţinut relaţii de pace şi de bună conlucrare cu toţi preşedinţii de ţară de până acum.
Faptul că reprezentanţii Bisericii colaborează cu anumiţi demnitari şi instituţii de stat, este un fenomen firesc. Chiar dacă Biserica, conform statutului este separată de stat, ea nu este ruptă de societate şi problemele ei. De aceea fără implicarea ambelor părţi, fără abordarea problemelor nu putem ajunge la îmbunătăţirea şi bunăstarea vieţii noastre sociale.
Adesea fiecare întrunire oficială a conducerii ţării cu cea eclesială este interpretată doar reieşind din interesul anumitor categorii de oameni şi se ştirbeşte din imaginea ambelor instituţii, împiedicându-se stabilirea unor relaţii sănătoase de colaborare. Biserica, la rândul ei, este o instituţie divino-umană, care promovează dintotdeauna teocraţia – astfel nu-şi va căuta vre-odată un loc în stânga, centrul sau dreapta mişcărilor şi jocurilor politice.
Nu ne rămâne decât să-i îndemnăm pe semnatarii unor astfel de articole, care slava Domnului sunt doar câţiva la număr şi deşi se declară mari creştini, dar faptele vorbesc cu totul altceva, să nu calce peste cele mai sfinte lucruri, să dea dovadă de adevărată dragoste creştinească, tocmai cea care este mărturisită de Sf. Apostol Pavel: „Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” (I Corinteni 13, 4-8).
Sub masca unor evlavioşi credincioşi şi apărători ai ortodoxiei descoperim nişte lupi în blană de oi, care urmăresc interese concrete de discreditare şi distrugere a elementului religios din conştiinţa credincioşilor dreptmăritori.
Să luăm aminte!
