Un învățător s-a rugat lui Dumnezeu mult ca El să-i arate omul de la care ar putea afla calea adevărată, spre a dobândi Împărăția Cerurilor. Și iată că într-o zi întâlnește lângă ușa bisericii un cerșetor bătrân, îmbrăcat în zdrențe, plin de bube și răni. Trecând pe alături, învățătorul îl salută după obicei, zicând:
– Bună ziua, bătrâne!
Bătrânul îi răspunse:
– Nu țin minte să fi avut vreodată o zi rea!
Auzind un asemenea răspuns, învățătorul s-a oprit și, ca și cum ar fi voit să-și îndrepte salutarea a spus:
– Să-ți dea Domnul fericire!
Bătrânul a răspuns:
– Eu n-am fost niciodată nefericit!
S-a mirat învățătorul și, gândindu-se că, poate, bătrânul nu a auzit bine, și-a preschimbat salutul și a grăit:
– Ce spui, bătrâne? Eu îți doresc să fii în bunăstare…
Bătrânul i-a răspuns iarăși:
– Eu niciodată nu am fost nenorocit.
– Să te mântuiască Dumnezeu pentru aceasta. Dar spune-mi, tu ești singurul dintre năpăstuiți care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai putut feri de nenorociri!
– Dragul meu, nu am cunoscut vreodată nefericire sau necaz. Ce stare mi-a dat Dumnezeu, pentru aceea și-I mulțumesc. Dacă sufăr de foame, pentru aceea mulțumesc lui Dumnezeu, ca unui părinte care știe ce-mi trebuie. Dacă îndur frig sau sunt pătruns de ploaie, îi mulțumesc, de asemenea lui Dumnezeu. Când toți mă hulesc, Îl slăvesc pe Domnul, știind că toate acestea sunt îngăduite de El. Asemenea și cu toate câte le îngăduie Dumnezeu – bune sau rele, dulci sau amare – toate le primesc din mâna Bunului Părinte, și astfel voiesc numai ce voiește și Dumnezeu. Iar voia lui Dumnezeu este desăvârșită întotdeauna, bună și dreaptă. Eu însă străduindu-mă în toată vremea să-mi plec voia mea înaintea divinei Voințe, mă socotesc peste măsură de fericit.
S-a minunat învățătorul de asemenea răspunsuri ale bătrânului și a cugetat în sine că aceasta este, cu adevărat, calea cea mai scurtă spre Dumnezeu, când oamenii își pleacă voia lor înaintea sfintei și dumnezeieștii Voințe.
Învățătorul l-a lăsat pe cerșetor și, mergând întru ale sale, lăuda pe Domnul Dumnezeu Care a dat atâta înțelepciune bătrânului celui sărac. Încă I-a mulțumit Mântuitorului că a împlinit rugăciunea sa și i-a arătat omul de la care să poată afla grabnic calea cea scurtă și adevărată spre Împărăția Cerurilor, calea de a fi mulțumit întotdeauna de ceea ce-ți dă Tatăl Ceresc.
Sfântul Dimitrie al Rostovului
