Spre sfârșitul Vecerniei unei sărbători mari, vedem în mijlocul bisericii o masă cu lumânări aprinse, cinci pâini, grâu, vin și untdelemn. Strana cântă, preotul cădește, iar credincioșii răspund împreună: „Doamne, miluiește!”. Mulți dintre noi cunosc acest moment după bucățica de pâine binecuvântată pe care o primesc la sfârșit. Ca să înțelegem Litia, să ascultăm și rugăciunea care o precedă. În ea, Biserica aduce înaintea lui Dumnezeu nevoile oamenilor, apoi Îi mulțumește pentru roadele pământului și Îi cere să le binecuvânteze.
Ce este Litia și când se săvârșește?
Cuvântul litie vine din greacă și înseamnă rugăciune stăruitoare, cerere smerită. Litia sărbătorilor se săvârșește de obicei în ultima parte a Vecerniei Mari, adesea în cadrul Privegherii, când slujba de seară se unește cu Utrenia. În parohii o întâlnim mai ales în ajunul praznicelor mari, la hram și la pomenirea sfinților pentru care cărțile de cult prevăd Priveghere. În unele mănăstiri se săvârșește și sâmbăta seara, potrivit tipicului urmat acolo. Ziua și felul săvârșirii ei se cunosc din rânduiala sărbătorii și din programul bisericii.
Litia păstrează amintirea vechilor procesiuni de rugăciune. În vremuri de secetă, molimă, cutremur ori alte necazuri, creștinii ieșeau împreună să ceară mila lui Dumnezeu. În tradiția mănăstirii Sfântului Sava de lângă Ierusalim, ieșirea la Litie era și prilej de închinare la mormântul sfântului. Pridvorul, unde se rostesc după rânduială cererile, ne amintește că rugăciunea Bisericii cuprinde și lumea de dincolo de ușile ei. Ne rugăm și pentru cei care, din pricina bolii, a depărtării ori a necazurilor, lipsesc din biserică.
Pentru ce ne rugăm la Litie?
În ecteniile Litiei cerem mila lui Dumnezeu pentru poporul Său, pacea lumii și ocrotire în fața primejdiilor. Răspunsul „Doamne, miluiește!” este rugăciunea fiecăruia dintre cei prezenți. Când îl rostim, putem purta în inimă un bolnav, o familie greu încercată, pe cineva plecat departe sau pe omul cu care ne-am certat. Rugăciunea ne învață astfel să cerem pentru alții, cu aceeași stăruință cu care cerem pentru noi.
Rânduiala are două momente ușor de urmărit. Mai întâi se cântă stihirile Litiei, cântări care tâlcuiesc praznicul sau cinstesc sfântul pomenit, și se rostesc cererile. Apoi, după cântările de la sfârșitul Vecerniei și troparele rânduite, preotul cădește masa și rostește rugăciunea de binecuvântare. În rânduiala Privegherii urmează binecuvântarea numelui Domnului și cântarea din Psalmul 33, în care auzim îndemnul: „Gustați și vedeți că bun este Domnul”.
De ce se binecuvântează cinci pâini?
Rugăciunea preotului amintește de minunea înmulțirii celor cinci pâini și a celor doi pești. Sfântul Evanghelist Marcu spune că lui Hristos I s-a făcut milă de mulțime. Oamenii Îl ascultaseră până târziu, iar locul era pustiu. Domnul a luat pâinile, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a dat ucenicilor să le împartă. Toți au mâncat și s-au săturat, iar din ceea ce a rămas s-au strâns douăsprezece coșuri. De aceea, la Litie, numărul pâinilor ne duce cu gândul la Hristos, Care vede și foamea trupului celor veniți să-I asculte cuvântul (Marcu 6, 34–44).
Binecuvântarea pâinii și a vinului avea și un rost cât se poate de concret. În vechile privegheri mănăstirești, care durau mai multe ceasuri, cei adunați primeau puțină hrană ca să aibă putere să rămână la rugăciune. Biserica poartă grijă omului întreg. Cel obosit are nevoie să fie întărit, cel flămând are nevoie de hrană, iar cel întristat are nevoie să simtă că cineva se roagă împreună cu el.
Ce înseamnă grâul, vinul și untdelemnul?
Împreună cu pâinile, aducem înaintea lui Dumnezeu roade din care ne hrănim și prin care ne întreținem viața. Ele poartă în ele osteneala celor care au semănat, au cules și au pregătit hrana. Prin rugăciune, mulțumim pentru cele primite și cerem ca Domnul să înmulțească aceste daruri în țara noastră și în toată lumea. Când auzim această cerere, să ne gândim și la cei cărora le lipsește pâinea de fiecare zi. Mulțumirea noastră prinde chip văzut când din ceea ce avem punem deoparte și pentru ei.
În multe parohii, pâinea binecuvântată se împarte în bucăți mici, uneori stropite cu vinul de la Litie. După obiceiul locului, untdelemnul binecuvântat poate fi folosit la ungerea credincioșilor. Darurile de la Litie se primesc cu evlavie, potrivit rânduielii parohiei. Sfânta Împărtășanie are rânduiala ei proprie la Sfânta Liturghie, unde credincioșii primesc Trupul și Sângele Domnului. Dacă doriți să aduceți daruri ori un pomelnic la Litie, întrebați preotul paroh cum se obișnuiește în biserica dumneavoastră.
Ce este Litia pentru cei adormiți?
Mai întâlnim și denumirea de Litie mică pentru cei adormiți, cunoscută și ca Panihidă mică sau Trisaghion pentru morți. Aceasta este o rânduială scurtă de pomenire, cu rugăciuni pentru iertarea și odihna celor plecați dintre noi. Se poate săvârși la biserică, la mormânt sau în casa celui adormit, după împrejurare și după rânduială. Litia sărbătorii cuprinde rugăciunile Vecerniei și binecuvântarea darurilor, iar Litia mică are rugăciuni proprii pentru cei răposați.
Când venim la Litie, să rămânem cu luare-aminte de la primele cântări. Să rostim și noi „Doamne, miluiește!”, să primim pâinea cu mulțumire și să ne întrebăm cui i-am putea duce, în zilele următoare, o pâine, o masă caldă sau un cuvânt de mângâiere. Așa purtăm acasă ceva din rugăciunea serii, iar aproapele nostru simte și el roada ei.
