Cum îi ajutăm pe cei ce glumesc pe seama credinţei?

Doamne ajută! Aflându-mă la masa de Crăciun, alături de unii membri ai familiei, la un moment dat, cineva a pornit discuţia împotriva credinţei şi a început să ne condamne pe mine şi pe soţul meu că deşi mergem la biserică şi ţinem post, nu avem o situaţie materială bună şi nici nu am ajuns profesional prea bine. Ne-a numit creduli, pentru că acceptăm ce zice religia şi nu forţăm un pic lucrurile pentru a progresa material. E adevărat, că avem multe neajunsuri, dar vă spun sincer că nu am cuvinte de mulţumire faţă de Bunul Dumnezeu, de câte ori ne-a scos din multe necazuri materiale, profesionale, de sănătate. Mi-am dat seama că dacă voi încerca să spun ceva, o să iasă ceartă şi i-am lăsat pe toţi care au sărit dupa aceea să ne desconsidere. Dar cel mai mult mă dureau glumele la adresa credinţei şi în acelaşi timp îmi era mare milă de ei, că într-o bună zi vor trebui să dea socoteală de aceste vorbe. Ce pot să fac pentru aceşti oameni? Eu îi trec mereu pe pomelnice, mă rog pentru ei şi nu ştiu ce aş mai putea face pentru că m-a durut sufletul de starea în care erau! Cum pot să reacţionez în astfel de situaţii pentru a-i face să realizeze că fără Dumnezeu nu putem trăi o viaţă corectă? Vă mulţumesc!