Părinte, aş vrea să vă întreb dacă e posibil să mă înşele diavolul în trăirea spirituală, cele mai frumoase zile sunt cele în care plâng de dorul Domnului nostru, câteodată simt o iubire aşa de mare, încât simt că îi iubesc pe toţi oamenii şi aş vrea să pot să-i ajut. Eu locuiesc în Italia şi nu am un duhovnic. Aş vrea să vă întreb dacă să cred această vedenie sau vis care mi-a fost arăată. Într-o noapte, după ce mă rugasem cu lacrimi, am simţit o iubire, o lumină argintie care mi-a rupt sufletul şi trupul în mii de bucăţele, această iubire îmi vorbea şi îmi spunea că sunt şi eu o fiică (în acea noapte eu mă rugasemi cu lacrimi, spunând că nu am dreptul să fiu o fiică, pentru că sunt prea păcătoasă, dar că îi mulţumesc Domnului, că am avut posibilitatea să spun măcar mulţumesc în această viaţă). După m-a făcut să înţeleg că a fost întotdeauna lângă mine, după aceasta lumina mi-a spus că am de ales între carne şi Sfântul Duh, mi-a spus că va fi mereu lângă mine şi că orice aş cere, o să primesc, chiar dacă eu nu mi-am dat seama, am primit mereu tot ceea, ce am dorit, doar că de cele mai multe ori mi-am dorit răul, mi-a spus că am dreptul să creez şi eu am realizat că această lumină intra în mine, iar eu doar prin ea puteam să creez. A fost cel mai frumos sentiment, pe care l-am trăit, a fost o iubire care intrece exprimarea mea, e posibil să fie doar o ispită? Pot să spun că după acest vis eu visez doar că această viaţă o să treacă mai repede şi eu caut doar acel sentiment de iubire, după el plâng tot timpul şi de abea aştept să treacă această viaţă. Domnul să ne binecuvinteze.