Sărut mâna, părinte, tocmai am ieşit dintr-o relaţie care a durat 4 ani şi jumătate şi în urma căreia eu am suferit foarte mult. Prietenul meu se purta foarte urât cu mine, mă lăsa în casă singură închisă şi pleca în oraş cu prietenii lui, îmi vorbea foarte urât, îmi tot spunea că se va căsători cu mine numai dacă am mulţi bani, chiar când mai aveam o lună până la nuntă, cu totul pregătit m-a lăsat baltă, nepăsându-i cât de mult am suferit. Acum imediat după revelion, m-a părăsit din nou, eu nu înţelegeam de ce mi s-a întâmplat atunci cu nunta, dar probabil că Bunul Dumnezeu a vrut să-mi facă un bine, dar eu nu înţelegeam atunci de ce. Acum eu am întâlnit un alt băiat cu un suflet total opus, foarte bun, iar fostul mă sună acum şi-mi spune că îi pare foarte rău, că o să rămân mereu dragostea vieţii lui, că voi rămâne mereu în inima lui. Acum eu nu mai vreau să mă întorc din drum, m-am întors de atâtea ori, dar el tot nu s-a schimbat, dacă acum, când eram prieteni, făcea asa, dar mai târziu, dacă ne căsătoream! Slavă Domnului că mi-a deschis ochii, când încă nu era prea târziu. Dvs ce mă sfătuiţi să fac în continuare? Vă mulţumesc!