Impacare sufleteasca

Sărut mâna, părinte! De dimineaţă nu-mi găsesc liniştea. Aseară am mers la biserică, pentru spovedanie, înainte de asta am vorbit cu părinţii la telefon (ei fiind acasă în Moldova, eu la studii în România) cerându-mi iertare pentru toate cele făcute de mine. După reîntâlnirea cu părintele, am simţit o uşurare, o linişte pe care o căutam, însă Dumnealui mi-a interzis să primesc împărtăşania pentru că trăiesc cu prietenul meu fără să fim cununaţi. Eu eram pregatită pentru asta, pentru că ştiu că este un păcat foarte mare. Ceea ce mă nelinişteşte pe mine este faptul, că am vorbit astăzi cu părinţii şi m-au întrebat cum a fost de dimineaţă la împărtăşanie, eu însă am ocolit subiectul şi nu am putut să le zic. Mi-e ruşine de ceea ce am făcut  şi în acelaşi timp nu vreau să îi dezamăgesc, ştiu însă că nu pot schimba nimic. Luminează-mi mintea, părinte cu un sfat ca să ştiu cum să procedez.