Bună ziua. Vă rog mult să mă sfătuiţi. Sunt căsătorită de 7 luni, înainte de a ne căsători şi a primi Taina Sfintei Cununii, am trăit în păcat 2 ani de zile. De mică nu mergeam la biserică, de unde cred că şi se trag toate problemele mele. De 2 ani de zile au apărut probleme de sănătate, am mers la medici la spitale şi peste tot îmi spun că rezulatele sunt bune, că nu are de unde să fiu bolnavă m-au sfătuit să merg la un psiholog (problema mea de sănătate era ca practic nu puteam să dorm nopţile aveam ameţeli, o frică de a rămâne singură în casa care continua şi acum, tremur la orice situaţie tensionată, până la urmă m-au sfătuit să merg la biserică.) Prima oară m-am spovedit la 23 de ani şi mi-i foarte greu şi ruşine să recunosc asta. Mulţumită Domnului am scăpat de nopţile cu coşmaruri şi s-a îmbunătăţit puţin starea mea de sănătate, dar numai după cununie au apărut probleme la serviciu, chiar a doua săptămână după cununie. Eu sunt pe cale de a mă elibera de la serviciu, soţul meu de un an nu poate să se aranjeze nicăieri, şi de câteva luni am primit rezulatele de la un medic, că am nişte probleme de a concepe un copilaş, ceea ce-mi străpunge inima şi fără lacrimi nu pot să vorbesc despre asta. Cu atât mai mult în urma investigaţiilor medicale la doar 25 de ani am aflat că sunt cu un rinichi de la naştere şi mi-e frică că asta va afecta cumva conceperea pruncului. Ne dorim foarte mult un copil şi rezolvarea problemelor cu care ne confruntăm. Acum de câtea luni nu pot să mă concentrez la rugăciune, când mă rog, gândurile nu-mi sunt curate şi deseori mai mult mă rog plângând. Cred în puterea Domnului că doar prin rugăciune m-am tămăduit de durerile cumplite, dar îmi slăbesc puterile. Sfătuiţi-mă vă rog, cum să-mi întăresc credinţa şi rugăciunea. Mă rog de mă iertaţi.