Bună ziua. Am avut o căsnicie frumoasă. Din 2009 soţul meu a început să se simtă rău, (zicea că are dipresie), a tot fost la diferiţi medicii. În aceeaşi perioadă a apărut o altă femeie (o colegă de serviciu), deşi pe mine m-a deranjat, deoarece vorbeau mult la telefon şi el se comporta altfel, el a susţinut că sunt doar prieteni. Azi suntem divorţaţi, el este cu ea (el nu recunoaşte, susţine că sunt prieteni, însă sunt nedespărţiţi, a mers cu el la rudele lui). În octombrie 2011, după o discuţie cu ea, mi-a transmis prin el că până acum nu m-a făcut să sufăr, iar în decembrie 2011 eram despărţiţi. Întrebarea este următoare: eu nu îmi recunosc soţul, oare i-a făcut vrăji?. Bine, nu mă mai iubeşte, accept, însă s-a îndepărtat de copil, s-a certat cu foarte multe persoane. Ce pot face eu? Eu accept că l-am pierdut, dar îmi este teamă ca-l va distruge. Eu nu consider că atunci când iubeşti pe cineva îi faci rău. Eu îl iubesc şi chiar dacă nu vom mai fi împreună nu îi vreau răul. Vreau să îi fie bine, chiar dacă nu mai suntem împreună. Mulţumesc!
- Irina a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Considerați foarte corect și îmi pare rău pentru faptul că bărbații, uită de tot ce este sfânt, de promisiunea pe care au făcut-o la Taina Sfintei Cununii de dragul unei desfrânate. Nu mă tem a spune desfrânată, pentru că o femeie care se stimează pe sine și are frică de Dumnezeu nu va despărți niciodată o familie, nu va lua tatăl de la copii, chiar dacă îl iubește sau, mai corect fiind spus, mai ales dacă îl iubește. Ori, mai devreme sau mai târziu, ce semeni, aceea culegi și răspuns înaintea lui Dumnezeu va trebui neapărat să dăm pentru toate faptele noastre. Ce să faceți? Scrieți-l la slujbe, îndemnați copilașii (dacă sunt mărișori), să se roage pentru tăticul lor, ca Dumnezeu să-l lumineze!
Nu uitați, mult poate rugăciunea dreptului!
Preot Iulian Rață
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
