viata de zi cu zi

Hristos a Înviat. Sărut mâna, părinte. Am şi eu o rugăminte la dumneavaoastră şi vă rog din suflet să mă ajutaţi. Locuiesc în străinătate şi aici lucrez ca îngrijitoare la bătrâni. Până aici totul este bine, dar necazul meu este că mă lupt cu multe păcate şi sunt foarte tulburată. În momentul de faţă locuiesc cu o bătrână de 90 de ani, care nu este bine la cap. Are demenţă şi sunt momente, când trebuie să faci totul cu forţa. Nu vrea să mănânce, nu vrea să o schimbi, nu vrea să doarmă şi aşa mai departe. În acele momente începe să ţipe, să vorbească cuvinte urâte şi te pune că nu ştii ce să faci. Vă spun sincer că am multă răbdare şi mă rog la Bunul Dumnezeu, dar cad în păcate. Trebuie s-o forţez, să-i mai dau peste gură să nu ţipe şi să vorbeasacă urât şi totul mai mult forţat, mă cert cu ea. Câteodată m-am gândit că mai bine aş lăsa-o să facă ce vrea sau să chem familia, dar stau şi mă gândesc că este serviciul meu şi mă plătesc şi cred că tot păcat este, să o las neschimbată sau nemâncată. Vă spun sincer că sufăr enorm şi nu ştiu ce să fac. Nu sufăr pentru cuvintele ce me le adresează mie, sufăr că nu ştiu cum să procedez să nu mai păcătuiesc. Vă mulţumesc şi aştept cu nerăbdare ajutor de la dumneavoastră şi de la Dumnezeu.