DOAMNE MILUESTE!

Nu pot spune că am o întrebare, însă vreau să vă mărturisesc cu durere că-mi trec zilele una după alta şi nu fac nimic pentru mine, sunt plin de păcate, ascult, citesc cărţi, predici, mă rog bunului Dumnezeu şi îi mulţumesc pentru tot, deşi sunt tulburat şi singur încerc a vă scrie cu bucurie. Vă mărturisesc că mulţumesc Măicuţii Domnului, căci nimeni nu m-a ajutat mai mult, că duşmanii mei, căci ei m-au făcut să-mi văd greşalele, majoritatea mă consideră ciudat. Însă după o suferinţă care singur mi-am pricinuit-o mi-am dat seama cât de murdar sufleteşte sunt, chiar dacă adoram luxul, am învăţat că oamenii vin şi pleacă, dar numai Dumnezeu rămâne cu mine. Că tot ce aparent în ochii lumi e bun, aduce cu sine păcatul, că libertatea ce ne-a fost şi mi-a fost dăruită este interpretată incorect. Că Dumnezeu mă iubeşte şi că tot ce vine în viaţa mea bun, e de la El, iar ce e rău, ce e suferinţă vine datorită felului meu de a-mi petrece viaţa, sunt „roada” caracterului meu. Unica soluţie e dragostea, e schimbarea în bine, părăsirea răului, însa nu de formă sau de ochii lumii, ci pentru a fi fericit aici, însă mai ales dincolo, în împărăţia cerurilor. Am mers la câteva mănăstiri şi nenumăraţi preoţi, am citit şi am luat sfat însă nimic nu m-a luminat ca rugăciunea, faptul că Dumnezeu există, sunt absolut convins şi că mă iubeşte, mă apară şi mă protejează, nu vreau ceva anume… Iar dacă ar fi ceva, ar fi  să vreau să fiu „bun” şi nu fariseu, şi un sfat celor ce aveţi familii, copii, soţi, soţii, părinţi – iubiţi, nu alergaţi după plăceri de moment, nu fiţi mândri, iar cu cât greşeala e mai mare, cu atât să iertaţi mai mult. Eu am pierdut ce aveam mai drag, deşi trebuia să iau aminte la ceia ce vă spun acum, fiţi buni, iertaţi, faceţi binele, lăsaţi lumea. Rog a mă ierta părinţii ce sfătuiesc creştini şi nu numai pe acest site a mă ierta şi a se ruga pentru mine, păcătosul Iulian!