Casatorie

Sfinția voastră, am o mare neîmplinire sufletească. Sunt într-o relație cu un bărbat mai mare decât mine cu 19 ani. Eu am 23 de ani, iar el are 42 de ani. Ne-am cunoscut prin fratele meu, chiar în noaptea de revelion, când am mers cu toții la o mânăstire la slujbă de Sf. Vasile. Ne-am plăcut recipoc și de atunci ne-am tot întâlnit. El este un bărbat liber, nu a fost căsătorit și nu are nici copii, iar eu de asemenea, deși fiecare dintre noi a mai avut și alte relații. Problema e că părinții mei nu prea sunt de acord cu relația mea. Spun nu prea, pentru că mi-au dat libertate de alegere în ceea ce privește viață mea, deși nu sunt mulțumiți sufletește din cauza diferenței de vârstă. Însă, precizez că mama mea a fost mereu împotriva oricărei relații, care ar fi putut ajunge la căsătorie. Ea își dorește pentru mine, acum că am terminat studiile, să-mi construiesc o carieră. Mă gândesc că poate are o teamă și din cauza eșecului ei matrimonial, pentru că ai mei sunt divorțați. Dar eu, îmi doresc să mă căsătoresc, să nu mai plutesc așa, în derivă în păcate și în desfrâu. Vă rog să mă credeți, că pe mine ceea ce m-a atras la acest bărbat, a fost faptul că este un om credincios, merge la biserică, se roagă, postește. Ceea ce e mai rar întâlnit la ținerii din ziua de astăzi. Și sinceră să fiu, m-am gândit că la vârsta lui sigur își dorește să întemeieze o familie. Provenim amândoi de pe aceeași scară socială, cu toate că el este mai înstărit. A nu se înțelege că sunt vreo vânătoare de averi, cum de altfel mulți mă judecă. Părinte, mă mai apăsa pe suflet și nesiguranța că poate prietenul meu nu are nici cea mai mică intenție de a se căsători cu mine. E adevărat că la început am discutat puțin despre viitor și mi-a spus că nu vrea să-și bată joc de mine, însă timpul trece și aș vrea să știu dacă are rost să mai continui relația. Ce să fac, cum aș putea să-l întreb eu, dacă are de gând să ne căsătorim și când, prin ce an?! Doamne ajută!