Bună ziua. Ce aș putea să fac pentru a mă împăca cu soțul meu? Este venit în țară de o lună, timp în care locuim separat. Din Italia am plecat eu, dar el ajuns acasa nu a făcut un pas spre împăcare. Venind să ia copilul, a tot spus că nu se mai poate nimic. Eu într-adevăr mi-am cam ieșit din minți și i-am făcut mare scandal mamei soacre, că nu sunt de acord cu ce face el, ori divorțăm ori așa nu se poate. Am tot mers după el acasă unde văzând respingera lui, am spus că vreau să iau cadourile, mobila. Am descoperit cadourile pitite de mama lui sub pat el luâandu-i apărarea, și cu ieșitul meu din minți m-au dat afară, m-a bătut și au chemat pe ai mei părinți. Aceștia au venit m-au luat de acolo și am plecat, în sufletul meu lamurită ca nu mă mai vor nici unul din familia lui. Un frate m-a făcut cum ia venit la gură. Au râs de mine. Eu încercam să-mi țin calmul dar văzând cadourile sub pat, am început să fac mare scandal. Acum îi spune tatălui meu că sunt nebună, râde de mine că nu are ce să facă cu o nebună că așa am fost mereu că nu suport multe, că am fixurile mele. Recunosc că am tot bătut la telefonul mamei soacre să-l caut, pentru că el nu o face de 2 luni. Încep să obosesc să renunț și eu. Este păcat că avem un copilaș de numai 1 an jumatate. Am un duhovnic, mă rog non stop, simt că lupta mea cu soțul meu va lua sfârșit. Nu mă mai vrea absolut deloc. Că l-am făcut de râs strigându-i că a fost un prost, că am fost lângă el la greu, acceptând datorii, saracie și multe altele, dar el mă tot lasă în România cu familiile să sufăr. Încerc să accept că nu se mai poate, dar în suflet, nu mă lasă. Ia spus tatălui meu că dacă vrea strânge martori să-mi ia copilul, că vrea să îl aibă de câte ori dorește el. El va pleca pentru a mia oară pe un drum greșit, fără noi, mi-e greu să mă mai pun în calea lui, să-i stric drumul pe care la ales. Ce ar fi bine să mai fac înnapoi nu-l mai pot întoarce. Vă mulțumesc și Doamne ajută!