Sărut mîna, părinte. Dacă este păcat că deja în gînd ţi-ai dorit ceva şi nu ai alungat aceste gînduri, atunci faptul că l-ai făcut este de zeci de ori mai mare. Şi deci dacă în fapte nu fac ceva rău, e o nimica toată. Atît timp cît vor apărea aceste gînduri, vom fi la fel de păcătoşi ca şi cum le-am face? Şi dacă aceste gînduri vor apărea tot timpul atunci această luptă nu se va sfîrşi niciodată. Şi niciodată nu vom fi mai buni ca atunci cînd am început această luptă. Sau totuşi la un moment e posibil ca deja gîndurile să nu mai fie aceleaşi, să aibă o cu totul altă orientare? Adică în depeneţă de „hrana” pe care-i vom da-o sufletului, minţii e posibil să schimbăm şi ceea la ce ne gîndim. Mulţumesc. Doamne ajută.