Bună seara, părinte, aş vrea să mă ajutaţi, am 23 de ani şi mă uit că toate colegile mele s-au căsătorit, au deja şi copii şi duc o viaţă de familie, ceeea ce doream şi eu să am (un soţ creştin şi copii micuţi împreună cu care mereu să merg la Sf. Biserică să-i împărtăţesc). Din cauza aceasta mereu cad pe gânduri şi-n depresie că n-are cine să mă susţină, nu am cu cine schimba nişte vorbe. Dacă încep a vorbi cu vreun băiat trece o săptămână şi fug de ei, nu mai vreau să comunic (una din pricini este că nu prea le stă la inimă regulile creştine pe care le ţin eu şi de aceea fug de ei să nu fie ceva mai rău şi să nu mă îndrăgostec ca apoi să sufăr). Îmi apar des în vis băieţi însă foarte repede fug de la mine. Am avut un vis în care un băiat când s-a apropiat de mine i-am pus mâna la inimă şi inima lui se zbătea foarte tare, apoi zilele acestea am avut un vis că doream să mă urc pe un munte, însă nu am reuşit, mergeau preoţi pe stradă, însă prin altă parte se ridicau nişte măicuţe pe acel munte una îmi spunea să citesc un Acafist a Maicii Domnului însa nu am memorizat care, o măicuţă apropiindu-se de mine stătea pe un loc mai înalt şi mi-a dat agheazmă cu crucea apoi a început ceva să mă deranjeze în gât şi ea m-a apăsat şi a ieşit ceva gin gura mea în formă de sferă şi mi-a zis că cununia îţi este dezlegată. Şi din zilele acelea simt o durere la inimă, ceea ce până acuma nu am mai avut.