Buna ziua

Părinte, vă rog ajutaţi-mă cu un sfat. De aproximativ o lună sunt cu un băiat la care am început să ţin mult şi el la mine la fel, aşa mi-a mărturisit. Îl cunosc de mult timp, doar că nu am vorbit niciodată cu el până acum. Problema este că nimeni nu are o părere bună despre el, deoarece el are un temperament coleric, adică este cam impulsiv şi se aprinde uşor. Uneori se supăra şi pe mine din lucruri minore şi nu pot să scot de la el nimic adică nu vrea să-mi spună în ruptul capului ce are şi ce nu îi convine la mine pentru a putea rezolva problema, se închide în el şi după aia îi pare rău pentru ce îmi spune. Are şi un limbaj mai vulgar, dar pe de altă parte are şi părţile lui bune, am observat că este devotat familiei, are planuri de viitor, şi mereu îmi spune că vrea să fie bine între noi şi ca să îl înţeleg pentru ”micile” lui ieşiri, că aşa e el şi că aşta este firea lui şi că în fond el are nişte sentimente foarte profunde pentru mine şi pentru cei din jur pe care nu şi le poate exprima aşa de uşor precum o fac eu, adică nu poate fi aşa deschis. Aş vrea să fiu un fel de ghid pentru el, să încerc din răsputeri să îl aduc pe calea cea bună, să îl fac să fie mai calm, să meargă mai des la biserică, să nu mă vorbească urât, într-un cuvânt să îşi schimbe cât de cât atitudinea. Cum v-am spus toată lumea îmi spune că relaţia nu va merge şi că nu e de mine, dar în adâncul sufletului eu ştiu că este un băiat bun la suflet pentru că eu îl cunosc mai bine decât ceilalţi. Este bine oare dacă mă despart de el pentru că simt că celor din jur nu le convine relaţia noastră şi au o părere rea despre el. Nu ştiu ce să fac, îmi doresc din tot sufletul să fiu cu el şi să fie bine, părinte, oare trebuie să lupt pentru el chiar dacă ceilalţi nu văd cu ochi buni relaţia noastră? Ce să fac, vă rog daţi-mi un sfat.