copii multi

O înțeleg foarte bine pe doamna care se teme să aibă mulți copii. Eu cu soțul și cu copilul locuim într-o cameră dintr-un apartament cu 2 camere, în cealaltă sunt socrii și bunica. Suntem 6 oameni într-o cutie de chibrituri și cu banii ne descurcăm foarte greu. Muncim mult și avem salarii de mizerie. Toți, chiar și soțul e de părere că nu mai putem avea încă un copil „acum”, iar eu singură nu am ce să fac decât să mă rog pentru el. Are dreptate părintele, era mai greu pe vremuri, la țară, dar atunci măcar munceai și puteai trăi din munca ta, lucrai în grădină și adunai roadele. Acum lucrăm la patroni, ei iau roadele și nouă ne dau firimituri. Iar femeia, în loc să vadă de casă și copii așa cum era până nu de mult, PE LÂNGĂ ASTEA, mai trebuie să și lucreze ca un bărbat, 8-10 ore, pentru că așa au decis niște descreierate că e bine, drept și „egal”. Eu lucrez de la 9 la 18 și când ajung acasă obosită trebuie să fac curat, să pun de cină, să spăl copilul, să îl culc, etc. Iar dimineața să mă scol mai devreme să îl duc la grădiniță, la program prelungit desigur, ca să putem să sclavagim noi, părinții, pentru patroni. Am ajuns să petrec 2-3 ore pe zi cu propriul copil, ceea ce mi se pare revoltător. Dar cred că dacă facem voia lui Dumnezeu, chiar și în aceste condiții, El nu ne va lăsa. Și dacă vom fugi de voia Lui, vom avea probleme chiar și cu 1-2 copii făcuți cu „precauție”. Tot așteptând vremuri mai bune pentru a avea copii, s-ar putea să ne trezim bătrâni și infertili. Este o amăgire, nu cred că va fi mai bine în viitor, dimpotrivă, dar depinde de noi cum facem față. Cu Dumnezeu, și atunci vom avea pace în orice condiții, sau fără El, și atunci vom avea necazuri chiar și în vremurile „bune”. Mă iertați dacă am scris ceva greșit. Doamne ajută.