Părinte, vă rog, ajutaţi-mă. Mă macină rău gândurile. Acum 2 ani am făcut o promisiune nu mai ştiu dacă lui Dumnezeu, dacă mie că nu o să mai vorbesc cu un băiat pe care îl iubeam deoarece el era mai mic de statură decât mine, fiindu-mi frică de ce va zice lumea. Au trecut 2 ani şi nu l-am uitat nici o secundă. Îmi pare rău de promisiunea care am făcut-o. Nu ştiu ce să fac. Mi-e frică de ceea ce am făcut şi de pedeapsa care mi-ar putea-o trimite Dumnezeu dacă îmi incalc promisiunea. Am citit că e un păcat foarte mare, că nu ai voie să te răzgândeşti. Se mai poate face ceva? Vă rog ajutaţi-mă cu un sfat! Doamne ajută!
- Georgiana a întrebat 12 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, în Sfânta Scriptură găsim multe pilde de făgăduințe făcute de bărbați evlavioși. Astfel, Iacov, deșteptându-se din visul său, făgăduiește că piatra care i-a slujit drept căpătâi o va face altar de închinare lui Dumnezeu (Fac. 28, 20-22); iar Sfantul Apostol Pavel și-a tuns părul capului, pentru împlinirea unei făgăduințe (Fapte 21, 23-26). Făgăduința făcută trebuie împlinită, căci altfel înseamnă lipsă de credință și de ascultare pe care le datorăm lui Dumnezeu. “De vei da făgăduința Domnului Dumnezeului tău, să nu întârzii a o împlini, căci Domnul Dumnezeul tău o va cere de la tine și păcat vei avea asupra ta” (Deut. 23, 21-22). De aceea, înainte de a face o făgăduință, creștinul să gândească bine dacă e bună și dacă o poate îndeplini, căci “Mai bine să nu făgăduiești, decât să nu împlinești ce ai făgăduit” (Eccl. 5, 4).Acuma mergi la preotul din sat și te mărturisește după care cerei să citească rugăciunea de dezlegare.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 12 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
