Părinte, sunt cu un bărbat spaniol de câţiva ani, suntem cununaţi la ortodocşi, el este catolic, cununia a fost făcută la ortodocşi cu acordul lui. Pot să zic că ne înţelegem binişor, în afara faptului că el este un om extrem de rece şi de distant, îmi dă senzaţia din mai multe motive că nici nu prea ţine la mine, este egoist, aşa la învăţat mama lui că femeia nu are nici o valoare, doar să aibă grija de casă şi să aibă femeie pentru necesităţile bărbăteşti. Şi de aici ne vin discuţiile, eu mă simt folosită, nici un pic de dragoste sufletească, afecţiune nu am de la el. Sunt zile în care nu ştiu dacă vorbeşte mai mult de 10 cuvinte cu mine, nu vrea să comunice, el are o lume a lui în care trăieşte, singuratic, are inima împietrită. Eu sint bolnavă şi mă simt singură, am o anxietate, îmi este frică să nu ajung la depresie. Am vorbit cu un psiholog şi am explicat tot comportamentul lui şi mi-a spus că are un blocaj foarte mare emoţional. Şi mi-a spus că boala nu se vindecă atâta timp cât sunt cu el se înrăutăţeşte. Îmi este frică să nu fi ajuns la depresie, nu mai vreau să ies afară, plâng mult, nu prea mănânc. Nu am pe nimeni din familia mea aici. Sunt doar cu Bunul Dumnezeu, Maica Domnului şi sfântul părinte Arsenie Boca. Aş fi vrut să plec în România să ajung la mormântul părintelui Arsenie, nu ştiu ce şi cum să fac să-mi găsesc liniştea.Vă rog daţi-mi un sfat.Vă mulţumesc şi Sărbători cu pace!