ura

Bună ziua! Mă numesc Natalia, şi de mai multe ori am mai recurs la sfaturile Dvs, însă de această dată am o problemă care mă macină de ceva timp. Aş vrea să încep cu o puţină întroducere, până să ajung la problema majoră care nu-mi dă pace. Sunt dintr-o familie de creştini-ortodocsşi, bunicii de pe mamă au lucrat de foarte mult timp la biserică (ei au decedat), casa lor, care ulterior a fost moştenita de mamica, este exact gard in gard cu una bisericele satului. Când erau vii, mereu preotul acestei biserici venea la ei după vre-o ceva, după ajutor, când trebuia de făcut mâncare pentru lucrătorii bisericii, bunica mereu făcea totul, anume că avea o inimă mare, până și cheia bisericii era ţinută la ei.Erau într-o strânsă prietenie cu acesta. Bunicul era clopotar, bunica facea ordine în biserică. Deci într-un cuvânt, am fost educați cu frică de Dumnezeu şi cu credinţă în suflet. Deci să trec la problema în cauză. Părinţii mei au divorţat de când eram mică (6 ani, acum am 24), de fapt am fost de acord şi sunt până şi acum de acord cu acest divorţ, pentru că să fi fost în locul mămicăi, tot nu rezistam tiraniei, bătăilor şi prostiei din partea soţului. Când aveam 13-14 ani, mămica s-a recăsatorit, de la început parcă era totul bine, deodată am înţeles că acesta nu crede în Dumnezeu, deşi e foarte bun la inimă, e darnic, e săritor la nevoie, e marinimos, pe mine mă ajuta ca pe fiicele lui (el mai are 2 fete), îşi face cruce în felul când vede vre-o cruce pe drum, sau când trece prin poarta bisericii, însă când aude de preoţi, de parcă îi dă cu sare în ochi. Vorbeşte prostii la adresa lor, despre preotul din sat, care are o inimă de aur şi e foarte bravo, la fel vorbeşte urât, îl numeşte cu prostii, poate că părintele nu atrage atenţie, dar oricum în suflet cred că îi este obijduitor. La noi de sărbători sau duminica nici nu se discută ca cineva să lucreze, el însă ca din adins face acest lucru, iese duminica şi prăşeşte în grădină, în ziua de Sfintele Paşti spală maşina, şi ideea este că casa noastră este exact în faţa bisericii, adică în faţa uşii bisericii, cred că Părintele din altar ne vede pe noi ce facem în ogradă, când uşa e deschisă. Noi am obosit să-i explicăm, că în ogradă ceea niciodata nu s-a mers împotriva lui Dumnezeu, bunicii noştri se străduiau să facă totul pe placul lui Dumnezeu şi niciodată nu mergea împotriva Domnului. Tatăl meu vitreg, ne învinuieşte că suntem obsedate de credinţă şi de preot, că mereu îi ţinem apărarea, că de ce ne certam cu el din cauza preotului şi credinţei, etc. Suntem foarte indispuse şi tare ne este ruşine pentru faptele lui. Ne este ruşine chiar şi să dăm ochii cu părintele din cauza cum se comporta el. Vă rog foarte frumos ajutaţi-ne şi sfătuţi-ne ce şi cum să facem ca să-l lumineze Dumnezeu. Uneori am impresia că e vrăjmaşul întrucipat în el, căci chiar nu-mi pot explica gesturile lui. Când erau bunici vii, el nu se comporta astfel, dar acum e de nerecunoscut. Vă rog foarte şi foarte mult să ne ajutaţi. Poate se poate ca să ne adresăm la vreun preot ca să i se citească vre-o rugăciune, sau nu ştiu. Vă rog să mă iertaţi. Aştept răspunsul Dvs cât mai rapid, pentru că e strigător la cer, ceea ce face. Vă doresc multă sănătate şi un Crăciun fericit!