E pacat sau nu?

De exemplu, un tip de fructe, clementine. Se împart în 2 sau 3 persoane. Eu mi le-am terminat pe ale mele, dar ele mai au. Este păcat să iau de la ele fără să le cer voie (şi pe ascuns) ţinând cont că ele mai au şi alte alimente pe care eu nu le am pentru că nu le pot consuma în timp ce eu am doar foarte puţină hrană, eu având mai mult doar restricţii alimentare (boli, intoleranţă, alergii, probleme s.a.) şi nu pot consuma tot ce consumă restul familiei, ci doar o parte mică din tot ce consumă întreaga familie. Dacă cer voie, o să-mi spună că eu mi-am primit (mâncat) porţia, dar ţinând cont de alimentaţia lor şi comparând-o cu a mea, numai egalitate nu există, mai mult e partea lor, decât partea mea. Ştiu că hrana nu e importantă, dar nu putem trăi fără, la fel nu pot efectiv să consum aceleaşi alimente, puţin la număr în fiecare zi, în fiecare lună şi an de an că şi aşa am probleme de sănătate şi din cauza alimentaţiei, dar nu sunt deloc înţeleasă de către propria mea mamă şi restul, lor le place mâncarea multă şi din tot ce există, ele trebuie să mănânce, chiar şi din alimentaţia mea. Mă iertaţi pentru că întreb aşa ceva, dar ştiu că şi anumite fapte, chiar minore sunt păcate în faţa lui Dumnezeu şi vreau să ştiu dacă păcătuiesc sau nu ţinând cont că este şi o poruncă: să nu pofteşti nimic de la aproapele, dar fiind vorba în familie, atunci cum se prezintă fapta în sine: ca fiind păcat sau nu?