Sărut mâna, părinte. Sunt într-o situaţie disperată. Am 30 de ani şi toată viaţa mea am fost singură, nu am avut niciun prieten. Nu am putut să mă apropii de nimeni, în liceu la toţi bărbaţii găsesc câte ceva. La vârsta de 23 de ani însă am cunoscut un bărbat, coleg de muncă dar din păcate era deja angajat într-o relaţie cu o altă fată. Deşi am ştiut de la început că este păcat şi că avansurile lui o să mă întristeze pe mine sau pe altcineva, am cedat după un an de presiuni făcute insistent de acel bărbat. Am păcătuit cu el, deşi avea pe alcineva şi mi-a adus în suflet nefericire şi durere cumplită ani de zile. Am fost foarte tristă după aceea mult timp ani de zile nu am putut să mă iert. Ne-am mai întâlnit de câteva ori şi am păcătuit. S-a căsătorit şi are un copil, cred că este fericit, oricum asta îmi doresc. În luna octombrie anul trecut ne-am întâlnit accidental şi deşi nu am realizat ce fac, am picat iar în păcat. Încerc să mi-l scot din minte şi din suflet, din gând. Mă duc la biserică, mă rog la Dumnezeu să-l uit, să nu îl mai văd. Îmi doresc din tot sufletul să întâlnesc pe cineva să mă facă fericită. Ce ar trebui să fac să fiu iertată şi într-un final să îmi întemeiez o familie frumoasă cu copii sănătoşi. Vreau să mă căsătoresc ce să fac? M-am spovedit mereu, m-am împărtăşit când am putut. Se poate să fie vreun blestem din familie? Precizez că mai am un frate şi el are aceeaşi vârstă şi tot singur este. Nu ştiu cum să fac părinte, am nădejde în Dumnezeu, dar oare sunt blestemată să rămân singură? Dacă sunt blestemată, ce pot face?
- ELENA a întrebat 11 ani ago
- last edited 2 luni ago
- You must login to post comments
Dragă soră, diavolul aruncă cenușă în ochii omului ca să nu vadă purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Pentru că atunci când omul va vedea purtarea de grijă a lui Dumnezeu, i se va înmuia inima sa de granit, va deveni sensibilă şi va exploda în slavoslovire, lucru ce nu-i convine diavolului.Când noi, din mărime de suflet, îl facem pe Dumnezeu să Se bucure de viața noastră, atunci Acela dă binecuvântările Sale din belşug fiilor Săi mărinimoşi în ceasul în care au trebuinţă de ele.Hristos vede de sus pe fiecare din noi cum acţionează şi de aceea El ştie cum şi când să acţioneze pentru binele nostru. Ştie cum şi unde să ne conduca numai noi să cerem ajutorul, să-I spunem dorinţele noastre şi să-L lăsăm pe El să le rânduiască pe toate.Dumnezeu adesea îngăduie să se facă ceea ce este spre folosul celor mulţi. Nu face niciodată un bine singur, ci trei-patru la un loc. Şi niciodată nu îngăduie sa se facă un rău dacă nu ies din el multe lucruri bune. Toate le valorifică spre folosul nostru, şi pe cele strâmbe şi pe cele primejdioase. Binele este amestecat cu răul. Ar fi fost bine să fie separate dar intra interesele personale şi se amestecă. Insă Dumnezeu şi acest lucru încurcat îl valorifică. De aceea trebuie sa credem că Dumnezeu îngăduie să se facă numai lucrul acela din care poate ieşi un bine, pentru că iubeste făptura Sa. Poate, de pildă, să îngăduie o ispită mica pentru ca să ne apere de una mai mare.Dute de fă o mărturisire generală cu căință sinceră din inimă și mai mult nu face păcatul mârșav și spurcat.
Prot Victor Mihalachi
- Guest a răspuns 11 ani ago
- You must login to post comments
Te rog să te autentifici mai întâi pentru a trimite.
