SUFERINTA

Bună ziua, vă rog din suflet să mă ajutaţi. Am o mare durere pe suflet, ea a început cu 4 ani în urmă. Cu 4 ani în urmă mama a călcat pe o cale nedreaptă, nu vreau să o judec deloc, dar din cauza ei am suferit şi sufăr foarte mult. Suntem 7 copii în famile, 1 este de la alt tată, dacă se poate aşa spune. Am trăit foarte greu, părinţii mereu se certau, şi în casă niciodată nu a fost înţelegere. Am crescut mari şi toate problemele s-au agravat, poate că atunci eram mici şi nu înţelegeam, dar acum e aşa de greu să trăieşti. Am plâns multe zile, luni, săptămâni, am suferit mult. Am iertat-o pe mama, pentru că ea este fiinţa care m-a născut şi îi datorez viaţa, dar numai pot suporta uneori, se comportă cu mine parcă aş fi o străină. Nu mă înţelege, nu pot să vorbesc cu ea nimic. Mereu mă rugam la Dumnezeu să mă ajute, mă linişteam, începeam să mă gândesc că totul va trece, trebuie doar să rabd, dar nu a fost aşa. Nu pot să nu vorbesc cu ea, să mă supăr sau de genul, cât de dureros nu mi-ar face, todeauna uit toate. De 3 ani învăț la colegiu. Anul acesta am fost foarte rar acasă, mereu se întâmpla să amân, să fiu ocupată. Înţeleg că e singură, totul e pe capul ei, treburile casei şi surorile mai mici, aş vrea să o ajut, dar nu ştiu cum să o fac. Prietenul meu într-o zi m-a văzut că sufăr atât de mult, a spus că mai mult să nu plec acasă. Însă eu nu pot să nu mă duc, indiferent de durerea pe care o port. Din cauza aceasta am început să ne certăm. Sunt nehotărâtă, uneori singură, nu ştiu ce vreau, nu mai am puteri, nu ştiu în care parte să o apuc. Nu ştiu ce să fac, sufăr atât de mult, îmi pare că într-o zi o să cad şi nu o să mă mai pot să mă ridic. Nu vreau nici cu mama să mă mai cert, nici cu prietenul. Ajutaţi-mă vă rog, daţi-mi un sfat. Vă mulţumesc.