Nunta cea binecuvântată

Despre dansuri la acea nuntă nu se vorbește, dar despre faptul că Domnul a făcut acolo prima Sa minune, și deci a și binecuvântat pe tineri la nuntă, e sigur. Presupunem că i-a fost plăcută petrecerea, oamenii, tradițiile, comportările. Acum oamenii s-au stricat cu totul și au uitat de petrecerile sufletești, duhovnicești, dar le-au înlocuit cu cele diavolești. Alergăm toți în groapa cea mare, nedându-ne seama că va cădea odată și odată urgia lui Dumnezeu asupra noastră, pentru desfrânările noastre. cum zicea și părintele Cleopa, de ce nu invităm la nuntă, un cor frumos duhovnicesc, să răsune cântece de laudă, sănătate, de preamărire a lui Dumnezeu, ca El din ceruri văzând-o, îndrăgind-o, s-o binecuvânteze și să înfăptuiască minuni precum în Cana Galileii?! O, de am înțelege toți aceasta! Ne-am înmuiat și trupul și sufletul în nimicuri pământești, și nu ne putem înălța la Tatăl Ceresc. Ne îndepărtăm zilnic și prăpastia dintre noi se lărgește. Cât de păcătoși și neputincioși suntem! Cât despre părinții dvs, stimați-i, dar de sfatul lor să nu ascultați. Aveți o intenție foarte frumoasă despre cum vreți să petreceți Sfânta Nuntă, plăcută Domnului. Rămâneți în această cale și depărtați-vă de la cei ce vă pot sminti.

Ce este mai mare: lauda, petrecerea pământească, ori binecuvântarea Dumnezeiască?! Fiecare să aleagă cele adapte sufletului lui. Cel netrebnic – să se netrebnicească și mai departe, cel duhovnicesc – să se sfințească!

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie