Sărut mâna, părinte… n-am fost demult la un preot pentru a mă spovedi. De un an, am 23 de ani lucrez într-un magazin în oraș, cred că sunteți de acord că societatea noastră e tânără pentru a fi în formă și civilizată, dar bătrînă de a fi de acum om ”noi pierdem acea răbdare care Dumnezeu a lăsat-o pentru a nu pierde omul din noi. În fiecare zi mă confrunt cu asta, îmi pierd cumpătul și fiind tînără, părinte, mi-am pierdut răbdarea, dar am numai 23 de ani, încă nu am văzut mult și nu am trecut prin toate ce mi-a fost scris. Cumpărători sau chiar cînd suntem undeva se comportă cu tine ca niște fiare care numai cu cuvântul te ucid psihic, de la nervi am început a bea calmante. Practic toate la serviciu o facem și nu numai la magazin, sunt mai calmă, dar părinte, imaginația mea mă sperie, văd niște lucruri nedescrise, oribile, pot să văd cum eu singură pot despica omul în jumătate, îmi închipui cum îi produc durere și parcă îmi place asta, nici nu vă pot descrie ce văd uneori, și cu persoanele dragi, știu în vise nu trebuie să crezi, nici nu cred, dar am coșmari noaptea, cu demoni, rău și etc, mă scol cu frică… de ce nu visez ceva plăcut, de ce nu visez îngeri???? Peste tot văd simboluri satanice, masonice, iluminați, le recunosc la televizor, pe stradă, pe mâncare, peste tot, acum sunt în piese muzicale, teatru și mai ales filme.. Dar cel mai oribil e că cînd deservesc un cumpărător needucat fără nici o valoare morală etc, mă calmez numai închipuindu-mi cum îl distrug și cum iî văd durerea în ochi… ce să fac părinte, port cruce sfințită, îmi fac cruce, și totuși cum să fiu calmă??? Mulțumesc pentru atenție, o zi bună.