Televizorul

Nu cu mult timp în urmă, am hotărât împreună cu soția, ea nefiind prea încântată de acest lucru, să aruncăm televizorul din casă, să-l eliminăm din viața noastră, pentru că se pierde prea mult timp cu el, nepoțelul nostru stă non stop la televizor, soția mea la fel stătea la telenovele, cancan-uri. Nu mi-a plăcut niciodată să văd pe cei apropiați mie că pierd timpul așa și prin intermediul acestor emisiuni îți intră și duhurile necurate ale acelor emisiuni. Sora mea care locuiește cu mine în casă nu a fost de acord cu acest gest (care l-am făcut mai mult pentru copii: nepoțelul și fetița mea care se naște în septembrie) și nimeni nu m-a susținut și nici o vorbă bună nu mi-au zis. Am vorbit cu duhovnicul meu și nici el nu m-a convins din cele spuse, spunându-mi că nu trebuie să fiu exagerat și că, cum o să reacționeze copilul meu dacă trăiește fără televizor când o să mergeți în vizită la cineva și acolo o să vadă televizor. Sincer vă zic că de când am îndepărtat televizorul, parcă am mai mult timp de rugăciune, de citit o carte, etc și plus de asta nu o să se ocupe televizorul de educația copiilor din casă, ci o să ne ocupăm noi. De ce trebuie să auda copii la desene despre gay, despre frică, spiriduși etc? Am ajuns la această concluzie după conferința lui Virgiliu Gheorghe – Dezvoltarea şi funcţionarea creierului copiilor şi tinerilor in lumea de azi și după ce am citi o carte despre cum afectează televizorul creierul copilului. Credeți că e bine ce am făcut? Credeți că trebuie să rezist presiunilor și să nu pun altul în loc?