Sărut mâna. Îmi plac și-mi sunt de folos răspunsurile Dvs și acum am nevoie de un răspuns. Am fost însărcinată, sarcina am dus-o bine și-n tot parcusul sarcinei m-am spovedit și împărtășit, apoi nașterea a fost bine, copilul parcă tot a fost bine, dar nu și până la urmă, că la 5 săptămâni de viață a decedat. Chiar dacă era copilul mic, o zi nu m-am gândit la contraceptive, apoi a urmat probleme cu sănătatea mea având un tratament de câteva ori ne-am protejat de nu a rămâne însărcinată. Nu prea am fost noi deacord, dar 6 luni a fost tratamenutul la abținere nu s-a putut, după 9 luni de la naștere am rămas iarăși însărcinată, ce a fost o bucurie, dar scurtă, am avut în sarcină probleme, după care s-a oprit din evoluție. Cu tare greu m-am decis, dar a trebuit să mi se facă chiuretaj că nu mai erau bătăile inimii la embrion (pentru mine copil). După acest chiuretaj medicul mi-a prescris contraceptive pastile, eu nu le-am vrut, dar medicul a spus că-mi trebuie măcar o lună ca tratament hormonal ca să revină organizmul meu la normal, acum medicul nu-mi permite să rămân însărcinată 6 luni și înainte de a rămâne am de făcut multe analize. Îmi pun nădejdea în Domnul, dar câteva ori nu am ascultat medicul, având nădejde în Domnul și greșisem, că tot a fost cum a spus medicul, deaceea, de data aceasta nu pot să încalc cuvântul medicului, că organismul meu nu este pregătit pentru o nouă sarcină și voi aștepta 6 luni pentru o nouă sarcină. Dar întrebarea este: cum să facem, știu că este păcat contracepția de fiecare dată sunt mâhnită când știu că trebuie să ne protejăm, că-mi doresc copii. Cum să scap de această supărare sufletească, că trebuie să ne protejăm? Și cum rămâne că acesta este păcat în fața Domnului? Sper că ați înțeles ce am vrut să întreb, mulțumesc anticipat. Sănătate tuturor.