mi-i jale de o prietena

Am o prietenă dragă, căreia îi vreau tot binele din lume, o persoană stupendă, religioasă, sincera. Şi cred că sinceritatea ei şi bunătatea ei o duce la rău. Neamurile soţului, mai nu ar îngropa-o de vie. Nu s-a certat cu nimeni, cumnate, soacră, cumnaţi. Dar toţi o urăsc. Încearcă în toate modurile să plece capul, dar e în zădar. Ei se râd de ea, şi ea observă, aude. E o persoană foarte inteligentă, cu studii superioare, are o poziţie bună, nu bea, nu fumează, are doi copii stupenzi, educaţi. întotdeauna le vorbeşte de Dumnezeu, îi duce la biserică, îi învaţă rugăcinile şi încă să iubească şi să respecte aceste persoane care o urăsc. Eu îs o persoană neutra în întâmplările astea şi văd că ea nu are nici o vină. Dar veşnic o atacă. A început să nu se mai fideze de nimeni, nu se destăinuie cu nimeni, dacă vorbeşte de bine, e pârâtă şi întoarse în rău, ea nu poate dovedi nimica, şi suferă mult, a început să bea medicamente puternice de nervi. Vreau s-o ridic, dar nu pot. Era o persoană precisă, curată. Am fost zilele astea la ea, o dizordine totală în casă, ea în dizordine, ceea ce nu a fost niciodată, mi-a mai zis că a ajuns sa nu mai vrea nici să se spele. Umblă cu părul urât, hainele mai nu le scimbă de pe ea, cu toate că are cred că sute. Soţul nu o susţine, ţine cu a ei, cu toate că e familist, şi o acuză că ea ia tot la inimă, şi se distruge singură, nu o prea înţelege sau nu vrea? Cum s-o ajut, cum s-o scot din mocirla asta, şi să lase tot la spate. Îi zic că trascurează pe toţi din casă cu problema asta, dar ea nu se poate împăca cu gândul de ce toţi o urăsc, şi o ţin departe. Ce rugăciuni să îi consiliez? Ştiu că citeşte şi se roagă, cu toate că cred că acuma a lăst tot baltă şi rugăciunile. Des nu îmi răspunde la telefon, are întotdeauna scuze să nu ne vedem, dar eu îi vreau bine. Şi mi se rupe inima. Mă tem pentru ea, şi mai ales cind bea pastile, parcă e beată. Are ochii straşnici, stă tăcută. Daţi-mi un sfat, poate o să scăp un suflet, care se distruge pe zi ce trece.