1

Sărut mâna. Părinte, am o fină săracă, care nu are serviciu şi mai lucrează prin sat, care are 2 copii în întreţinere şi este singură, fără bărbat. Unul din copilaşi, cel mic de 3 ani şi jumătate, este botezat de mine. Primeşte pensie alimentară de la cei 2 bărbaţi pe care i-a avut şi ajutor de la Primărie. Dacă s-ar oragniza, ar putea să-i ajungă banii, însă ea când primeşte banii, îşi cumpără ţigări şi sucuri (nu numai pentru ea, ci şi pentru copii), iar apoi când vine data scadenţă pentru lumină, mă sună: Naşă, nu ai tu să mă împrumuţi, că uite, îmi taie lumina. Eu nu mai vreau să-i dau bani pentru că i-am zis de nenumarate ori să se lase de fumat şi nu vrea, sau nu poate, problema ei. Dar, când are bani, îşi ia ţigări şi lasă factura de lumină pe mai târziu, ştiind că naşa nu o s-o lase. Vă spun sincer, nu-mi convine deloc situaţia, pentru că aşa particip şi eu la ţigările ei şi nu sunt de acord, ştiind că este un mare păcat. Dar parcă nici să rămână fără lumina şi fără reşou ca să facă de mâncare la copii, nu vreau. I-am zis de o mie de ori că nu mai pot s-o ajut, ca am şi eu greutăţile mele, dar degeaba. Nu vrea să se organizeze deloc, ştiind că dacă apelează la mine, nu o s-o las. Dacă o ajut, o ajut cu mâncare de câte ori mă duc la ea, cu dulciuri pentru copii, dar nu vreau să-i mai dau bani, din acest motiv: tu nu ai bani de mâncare, de lumină, dar de ţigări şi de sucuri ai. Nu vreau să judec pe nimeni, dar nici nu vreau să fiu părtăşă la păcatul ei. Ce mă îndemnaţi să fac, părinte? Cum să procedez cu ea? Doamne ajută!