Cum imi salvez casnicia?

Am gresit foarte mult si foarte grav fata de sotul meu, multa vreme: l-am lovit, i-am vorbit urat,l-am mintit, l-am desconsiderat si jignit,l-am neglijat, lasandu-l singur in casa, timp in care eu ieseam in oras cu alte persoane.L-am alungat, spunandu-i ca nu-l mai suport si de nenumarate ori i-am strigat sa-si caute pe altcineva. Din februarie a plecat.De atunci am inceput sa constientizez cat de mult si de grav am gresit, insa, ma tem ca e prea tarziu. Sotul meu e hotarat sa divorteze. Ma rog in fiecare secunda sa nu se intample asta, m-am spovedit, am avut chiar o discutie cu sotul meu si cu parintele meu duhovnic, insa si la discutia aceasta, sotul meu a insistat ca doreste divortul. E un om credincios, insa considera casatoria noastra o greseala. Nu stiu ce sa mai fac, cum sa ma mai rog sa nu ajungem la asta.Imi doresc sa ne impacam, acum, cand in sfarsit m-am apropiat de Dumnezeu, am facut si fac in continuare schimbari in comportament, imi doresc sa fim o familie crestina in adevarul sens al cuvantului, simt ca mi se rupe inima cand ma gandesc ca se poate sa ne pierdem unul de celalalt definitiv. Ma rog lui Dumnezeu sa nu permita asta, insa pe sotul meu se pare ca nimic si nimeni nu-l determina sa-si schimbe hotararea. E convins ca nu sunt eu persoana potrivita si e hotarat sa ma lase in urma si sa-si gaseasca pe altcineva. Nu-l judec si nu-l acuz, dupa cum m-am purtat, orice om ar gandi la fel. De fapt, a suportat mult peste limitele rabdarii unui om. Regret din tot sufletul ca am ajuns in situatia asta, imi doresc sa repar si sa refac totul, de la 0, alaturi de el. Dar el nu mai vrea.Si cred ca am facut atat de mult rau, incat nici Dumnezeu nu se mai indura sa-mi asculte rugaciunile. Sotul meu e un om bun, pe care eu, judecand dupa comportamentul meu de pana acum, nu-l merit. Totusi, nu pot sa renunt. Ce as mai putea sa fac?